Acizii grași cu lanț scurt (SCFA), produși de microbiota intestinală, joacă un rol esențial în semnalizarea metabolică, influențând sănătatea cardiometabolică prin reglarea secreției de insulină, reducerea nivelurilor plasmatice de colesterol și glucoză și controlul aportului energetic. Cu toate acestea, nivelurile de SCFA din circulația sistemică, mai relevante pentru sănătatea metabolică decât concentrațiile lor în colon, au fost insuficient studiate în raport cu riscul de diabet zaharat de tip 2 (T2DM).

Recent, un studiu condus de Dr. Jieli Lu de la Shanghai Jiao Tong University, publicat în Life Metabolism, a investigat asocierea dintre SCFA circulanți și riscul de T2DM în cadrul unui amplu studiu prospectiv de cohortă, China Cardiometabolic Disease and Cancer Cohort (4C). Acest studiu a inclus 193.846 de adulți din 20 de comunități din China, dintre care 3414 subiecți cu diabet incident au fost comparați cu martori normoglicemici.

Rezultatele au arătat că SCFA totali, acizii grași cu lanț scurt ramificati (BCFA) și acidul izovaleric au fost asociate semnificativ cu T2DM incident (P < 0,05). În mod interesant, analiza specifică genului a arătat că creșterea SCFA pe abatere standard (SD) a fost asociată pozitiv cu incidentul T2DM în rândul femeilor, cu OR (95% CI) de 1,16 (1,05-1,29) pentru SCFA totali și 1,18 (1,07-1,31). ) pentru propionat, respectiv (P < 0,05, FDR < 0,05). Nu au fost observate asocieri semnificative la bărbați. O interacțiune semnificativă a fost detectată între bărbați și femei pentru propionat (Pint < 0,001, FDR < 0,01). După ajustarea ulterioară a măsurilor de insulină, asocierile propionatului seric cu diabetul au rămas semnificative (P < 0,05, FDR < 0,05). Între timp, asocierile BCFA totale și acidul izovaleric cu diabetul zaharat s-au dovedit a fi parțial mediate de trigliceride, rezistență la insulină și funcția celulelor β în analiza medierii.

Aceste constatări, pentru prima dată într-o cohortă prospectivă mare, oferă dovezi care sugerează o asociere între SCFA circulanți și BCFA cu riscul de T2DM și susțin rolul potențial al propionatului circulant cu disparități de gen în patogeneza precoce a diabetului.

În concluzie, acest studiu oferă informații valoroase cu privire la asocierea dintre SCFA și BCFA circulante cu riscul de T2DM dintr-o cohortă mare prospectivă la nivel național. Asocierea specifică genului cu propionat subliniază importanța luării în considerare a factorilor specifici sexului în înțelegerea susceptibilității la diabet.

 

Sursa: News-medical.net