Adulții cu diabet zaharat de tip 2 au experimentat o reducere a HbA1c în decurs de 3 luni de la începerea monitorizării continue a glicemiei, indiferent de terapia cu insulină, a raportat un cercetător la sesiunile științifice ale Asociației Americane de Diabet.
În concluziile unei analize retrospectivă a datelor din baza de date Optum Market Clarity, adulții cu diabet zaharat de tip 2 au avut îmbunătățiri ale HbA1c după inițierea CGM, care au fost susținute timp de până la 1 an.
Dr. Satish K. Garg, profesor de pediatrie la Centrul Barbara Davis pentru Diabet, Universitatea din Colorado Anschutz Medical Campus, a declarat că descoperirile au dezvăluit modul în care pot beneficia de CGM toți adulții cu diabet de tip 2.
„Evident, acest lucru este legat de schimbarea comportamentală, dar am fost încântați să observăm că, indiferent de terapia [cu insulină], oamenii au avut o scădere semnificativă a HbA1c.”
Cercetătorii au efectuat un studiu retrospectiv asupra adulților cu vârsta de 18 ani și peste, cu diabet zaharat de tip 2, care au inițiat CGM în perioada 30 iunie 2019 până în 5 ianuarie 2022. Datele au fost obținute din fișele medicale electronice. Adulții au fost incluși în studiu dacă aveau o HbA1c inițială între 7% și 15% și nu au folosit un CGM în cele 6 luni înainte de prima cerere.
Valorile HbA1c au fost obținute pentru 6.030 de adulți care aveau valori disponibile înainte de a utiliza CGM și în timpul utilizării CGM. Utilizarea CGM de joasă frecvență a fost definită ca utilizarea unui CGM mai puțin de 90 de zile într-o perioadă de 12 luni, iar utilizarea de înaltă frecvență a fost utilizarea unui CGM mai mult de 180 de zile.
Din grupul de studiu, 3.122 au urmat terapie cu insulină prandială (vârsta medie, 61 de ani; 52% femei), 1.375 au utilizat terapie cu insulină bazală (vârsta medie, 59,6 ani; 48% femei) și 1.533 nu au folosit insulină (vârsta medie, 57,2 ani; 46% femei).
Toate cele trei grupuri de terapie cu insulină au avut reduceri ale HbA1c la 3 luni, care au fost susținute la 6 și 12 luni. Adulții tratați cu insulină bazală au avut o reducere a HbA1c de la 9% la momentul inițial la 8,1% la 3 luni și 8% la 12 luni. Grupul de insulină prandială a avut o scădere a HbA1c de la 8,9% la momentul inițial la 8,1% la 3 luni și 7,9% la 12 luni. Adulții care nu au primit insulină au avut o reducere a HbA1c de la 8,6% la momentul inițial la 7,7% la 3 luni și 7,5% la 12 luni (P < 0,001 pentru toți).
Garg a spus că descoperirile ajută la stabilirea beneficiilor glicemice ale CGM. El a subliniat importanța constatărilor, în special pentru adulții care pot întrerupe sau aleg să nu utilizeze un agonist al receptorului GLP-1.
„Fiecare pacient cu diabet zaharat, indiferent dacă este de tip 1 sau de tip 2, poate renunța la tirzepatidă sau semaglutidă. Dar conform impresiilor de la pacienți, ei nu vor să renunțe niciodată la CGM. Așa că este important să vedem că CGM ajută cu adevărat persoanele cu diabet”.
Garg a spus că ar trebui efectuate studii controlate randomizate pentru a confirma concluziile studiului.
Sursa: Healio.com
