Educația pentru nutriție are efecte asupra calității vieții, în funcție de buna gestionare a emoției și ‘controlul’ în ce privește propria sănătate și setarea mentală pentru schimbare, consideră psihoterapeutul Andreea Chirilă.

În opinia sa, educația pentru nutriție trebuie să includă și dimensiunea emoțională, deoarece alimentația nu este doar un proces biologic, ci și un act profund influențat de stările noastre psihologice. Mâncatul emoțional sau excesiv este adesea o formă de autoreglare, acceptată social, spre deosebire de alte comportamente adictive care declanșează răspunsuri neuronale.

Specialista a explicat, pentru AGERPRES, că diferența esențială dintre dependența de alimente hipercalorice și alte tipuri de adicții constă în acceptabilitatea socială a consumului de hrană în orice situație.

Totuși, afirmă Andreea Chirilă, scopul final al ambelor comportamente este dorința de autoreglare emoțională. Prin urmare, este esențial ca educația nutrițională să fie completată de educația emoțională, sprijinind conștientizarea și gestionarea emoțiilor. De altfel, înțelegerea propriilor trăiri, identificarea declanșatorilor emoționali ai alimentației și dezvoltarea unor mecanisme sănătoase de reglare emoțională sunt aspecte fundamentale ale unei relații echilibrate.

‘Este important să abordăm altfel situația, în afara recomandărilor medicilor, tocmai pentru că sunt multe nereușite și pentru că există o diferență între alimentele pe care le mâncăm din perspectiva impactului pe care le au asupra noastră. Adică unele alimente parcurg același traseu neuronal ca și stimulentele care sunt adictive, precum tutunul sau orice comportament care ne provoacă plăcere pe termen scurt și care nu ni-l dorim să fim însoțiți pe termen lung și care poate deveni o formă de dependență’, a declarat psihoterapeutul Andreea Chirilă, care prin activitatea sa explorează legătura complexă dintre emoții și alimentație.

Conform acesteia, trebuie ca mai întâi să conștientizăm faptul că avem o problemă.

‘În momentul în care vreau să schimb ceva trec printr-o serie de etape, în care mai întâi conștientizez că am o problemă, după care decid, planific, reacționez, mențin schimbarea, pentru ca, în cele din urmă, să ajung să fi automatizat cumva destul de bine anumite tipuri de comportamente, astfel încât să îmi fie foarte simplu’, a explicat psihoterapeutul Andreea Chirilă.

Ea a dezvoltat și un program de psihonutriție în care a combinat educația nutrițională cu tehnici de conștientizare emoțională pentru a rezolva problema mâncatului emoțional.

‘Important nu este să mâncăm fără emoție, ci să putem la un moment dat să savurăm ceea ce mâncăm. Chiar și viața noastră psihică se reflectă în modul în care mâncăm. Vin foarte des oameni în cabinet care zic ‘nu am timp să mănânc în timpul zilei, am un program extrem de haotic, ajung seara să mănânc foarte mult’. Asta înseamnă că viața noastră este foarte haotică în momentele acelea și că sunt, poate, pe ‘luptă sau fugi’, fapt care se observă și din modul în care mâncăm’, afirmă Andreea Chirilă.

Invitația psihoterapeutului este să ne luăm o pauză și să observăm cum mâncăm, întrucât acest fapt aduce foarte multă informație despre modul în care trăim.

‘Sunt pacienți care îmi spun că au ajuns la epuizare și au doar dorința de a sta undeva la căldură și de a mânca chestii cremoase și foarte grase. Asta înseamnă că ei chiar au ajuns la epuizare și au nevoie de o pauză foarte lungă. Ideal ar fi să navigăm prin aceste stări. E normal să fim o perioadă pe ‘luptă sau fugă’, e normal ca după o perioadă mai lungă de ‘luptă sau fugă’ să ajung și la această epuizare, dar trebuie să mă reîntorc din această stare și să reușesc să savurez faptul că mănânc. Iar dacă pot să aleg variantele și mai nutritive și mai sănătoase e minunat’, precizează Andreea Chirilă.

Întrebată despre impactul mâncatului emoțional, ea a răspuns că acesta vine ca un răspuns la disconfortul pe care îl simțim în acel moment.

‘Primul lucru pe care îl învățăm ca să alinăm vreun disconfort este în copilăria noastră, atunci când mama ne vede că plângem și își spune ‘îi este foame copilului’ și se asigură că remediază această problemă, deși este posibil ca acel copil să plângă din cu totul alte motive: să simtă nevoia de a fi alinat, că vrea conectare. Dacă chestiunea asta se întâmplă în mod repetat, ulterior voi ajunge să asociez dorința mea de alinare cu faptul de a fi hrănit, de a mânca ceva bun ca să mă liniștesc’, explică Andreea Chirilă.

Conform acesteia, alimentația sănătoase și educația emoțională ne arată faptul că mâncatul emoțional este adesea un mecanism de ‘coping’ folosit pentru a înlocui alte forme mai sănătoase de gestionare a emoțiilor.

‘Una dintre diferențele privind efectul adictiv al alimentelor abundente caloric și cel al altor substanțe care declanșează același răspuns neuronal este aceea că acțiunea de a mânca pe fond emoțional sau în mod excesiv este, practic, o dependență convenientă și acceptată social, în orice situație. Pe de altă parte, efectul așteptat al fiecăreia dintre aceste două tipuri de manifestări comportamentale este similar din dorința de anesteziere emoțională. De aceea, subliniez importanța includerii educației pentru emoție, ca și componentă de bază a cunoașterii de sine, în relație cu educația pentru nutriție’, a precizat psihoterapeutul.

În opinia sa, fiecare dintre noi are o relație unică cu mâncarea, însă înțelegerea emoțiilor din spate reprezintă cheia pentru schimbarea reală și durabilă, astfel încât să nu revenim la vechile obiceiuri.

‘Pentru unii mâncatul poate fi compulsiv, pentru alții poate fi pur și simplu dorința de a rezolva o lipsă de energie. În momentul în care consumăm ‘ceva bun’, de obicei alimente care abundă în zahăr, sare, făină albă, făinoase, grăsimi, prăjeli, este suprastimulat centrul de recompensare din creier care declanșează serotonină, dopamină și plăcere, lucru care se întâmplă și în cazul celorlalte stimulente, dar nu și în cazul alimentelor integrale. De aceea, schimbarea comportamentului alimentar pe termen lung și foarte lung este dificilă. Important este să încercăm să mâncăm sănătos, deși mulți dintre noi cedăm destul de ușor ispitelor pentru că obișnuința e mai dulce, ca să zic așa. În creier gustul este procesat mai rapid decât ideea de sănătate’, a menționat Andreea Chirilă.

Ea a adăugat că nu de puține ori creierul ne joacă feste, mai ales dacă avem interdicții.

‘Asta e interesant, nu trebuie să îmi interzic pentru că dacă am interzis un lucru exact acolo ne va duce. Creierul nu percepe sintagma ‘nu’, ‘niciodată’, ‘întotdeauna’. Elementele absolutiste nu sunt bune pentru creier. Trebuie focus pe ‘acum’. Poate am să mănânc mai târziu o ciocolată întreagă, poate nu acum’, a conchis psihoterapeutul Andreea Chirilă. AGERPRES

 

Sursa: Foto: (c) Andreea Chirilă/Arhiva personala