Prevalența diabetului gestațional este în creștere și acest lucru duce la o mărire a costurilor directe și indirecte de asistență medicală, inclusiv cele pentru tratamentul cu insulină.

În cazul diabetului gestațional, pentru a obține un control glicemic în limitele normale și pentru a minimiza impactul asupra dezvoltării fetale și a complicațiilor perinatale, stabilirea unui tratament optim precum și monitorizarea pe toată durata sarcinii în momentul diagnosticului de diabet gestațional sunt absolut necesare.

Terapia cu insulină este singura terapie care s-a dovedit a fi un tratament sigur pentru femeile diagnosticate cu diabet gestațional, singura terapie care nu permite traversarea placentei și nu afectează sarcina.

Gestionarea sarcinii femeii cu diabet gestațional se bazează pe regim dietetic adecvat și – unde este necesar – administrarea de insulină. Managementul postpartum necesită o atenție specială, mai cu seamă la femeile care au beneficiat de terapia insulinică în timpul sarcinii, deoarece se pot produce episode  de hipoglicemie.

 

Obiectivele tratamentului în diabetul gestațional

Diabetul gestațional (GD) este una dintre cele mai frecvente patologii metabolice apărute în timpul sarcinii. Diabetul gestațional se definește ca o alterare a toleranței la glucoză, manifestată prin hiperglicemie, apărută în timpul sarcinii.

În sarcină, există multiple modificări hormonale, inclusiv hiperinsulinemie și o posibilă apariție de rezistență la insulină. Astfel, funcția celulelor beta pancreatice devine insuficientă pentru a satisface nevoile organismului și prin urmare trebuie injectată insulină.

Există, de asemenea, posibilitatea ca hiperglicemia să apară înainte de sarcină, prin urmare Asociația Internațională a Diabetului și a Grupurilor de Studiu asupra Sarcinii (IADPSG) a definit hiperglicemia de sarcină drept „diabet zaharat” sau „diabet zaharat gestațional” (GDM).

Având în vedere tendința ascendentă a diabetului zaharat de tip 2 și a obezității din ultimele decenii, diabetul gestațional are aceeași tendință, de creștere.

Prevalența diabetului gestațional este estimată la aproximativ 135.000 de cazuri pe an în SUA, reprezentând în medie  între 3 și 8% din toate sarcinile.

Obiectivul tratamentului pentru femeile cu GD (recomandat atât de American Diabetes Association-ADA, cât și de Colegiul American de Obstetricieni și Ginecologi-ACOG) este de a menține un nivel de glucoză în plasmă cu post <95 mg/dl, un nivel de glucoză post-prandial după o oră, mai mică de 140 mg/dl și un nivel de glucoză post-prandial după 2 ore mai mic de 120 mg/dl, în timp ce pentru hemoglobina glicată (HbA1c) ținta este <6–6,5% (42–48 mmol/mol); HbA1c inferior – 6% (42 mmol/mol) este optim dacă poate fi obținut fără apariția hipoglicemiei. De asemenea, ținta poate fi relaxată la 7% (53 mmol/mol) pentru a preveni hipoglicemia.

 

Importanța unui stil de viață sănătos

După punerea diagnosticului de diabet gestațional, pentru a atinge nivelul normal de glucoză plasmatică, primul pas este inițierea unui program de intervenție în stilul de viață, inclusiv terapia nutrițională și activitatea fizică. Terapia nutrițională este baza tratamentului pentru diabetul gestațional. Se poate menține un control glicemic foarte bun la 80-90% dintre pacientele cu GDM doar cu ajutorul terapiei nutriționale.

O dietă optimă trebuie să furnizeze caloriile şi nutrienţii necesari pentru o dezvoltare fetală normală, fără a afecta sănătatea mamei, şi să poată asigura atingerea nivelului glicemic propus, în absenţa cetozei.

ADA (American Diabetes Association) afirmă că nicio cercetare nu identifică un aport specific de calorii optim pentru femeile cu GDM și că nevoile de calorii nu sunt diferite de cele ale femeilor însărcinate fără GDM.

Prin urmare, ADA a emis numai recomandări generale (în urma consumului de referință dietetică) pentru 175 g carbohidrați, 71 g proteine, 28 g fibre, subliniind importanța cantității și tipului de carbohidrați cu impact semnificativ asupra nivelului de glucoză, în special postprandial (după masă).

Se recomandă un plan nutrițional individualizat elaborat de un specialist dietetician familiarizat cu managementul diabetului gestational.

Institutul Național pentru Sănătate și Excelență în Sănătate (NICE) recomandă o dietă sănătoasă, subliniind importanța alimentelor cu indice glicemic scăzut (care ar trebui să le înlocuiască pe cele cu un indice glicemic ridicat) pentru femeile cu GDM. Aportul de carbohidrați trebuie redus la 33–45% din totalul caloriilor și distribuit în 3 mese și 2-4 gustări/zi, reducând astfel riscul apariției unui nivel ridicat de glucoză după masă, în timp ce restul caloriilor ar trebui să fie împărțite între proteine ​​(20%) și lipide (40%).

Creșterea excesivă în greutate în timpul sarcinii trebuie evitată la femeile cu GDM. Creșterea în greutate în timpul sarcinii depinde de nivelul IMC (indicele de masă corporală) înainte de sarcină:

  • creștere în greutate de 12,5-18 kg pentru femeile subponderale (IMC <18,5 kg / m2)
  • 11,5–16 kg pentru greutatea normală (IMC 18,5–24,9 kg/m2)
  • 7–11,5 kg pentru femeile supraponderale (IMC 25–29,9 kg/m2)
  • 5–9 kg pentru femeile obeze (IMC ≥30,0 kg/m2)

 

S-a dovedit că activitatea fizică îmbunătățește controlul glicemic la femeile cu diabet gestațional. Recomandarea generală este exercițiul regulat de intensitate moderată zilnic, mers pe jos 30 de minute/zi sau mai mult dacă nu există contraindicații medicale.

Studiul integral poate fi citit aici