Tendința, observabilă la nivel mondial, în care una din două persoane care are diabet nu este diagnosticată, este prezentă din păcate și în România. Conf. Univ. Dr. Bogdan Timar, de la Universitatea de Medicină și Farmacie ”V. Babeș” din Timișoara, consideră că motivul acestei importante subdiagnosticări este faptul că în stadiile incipiente, diabetul zaharat tip 2 este, de regulă, fie asimptomatic, fie cu o simptomatologie ușoară, de multe ori nespecifică.
“În lipsa unui screening proactiv, în fazele incipiente – faze care pot dura chiar ani întregi – diabetul zaharat tip 2 rămâne nediagnosticat. Cu toate că simptomatologia este aproape inexistentă, intervenția precoce în tratamentul diabetului zaharat tip 2 ar avea o importanță deosebită, deoarece însăși această intervenție precoce poate opri sau încetini semnificativ evoluția afecțiunii; mai mult, este cunoscut că rezultatele unei intervenții terapeutice precoce au o probabilitate de succes semnificativ crescută, alături de un prognostic global al afecțiunii foarte mult îmbunătățit pe un orizont îndelungat de timp”, menționează Dr. Bogdan Timar.
El arată că că un screening proactiv al diabetului zaharat tip 2, în rândul grupelor populaționale considerate la risc crescut, este singura modalitate de a obține un diagnostic cât mai apropiat de momentul real al afecțiunii și poate reprezenta cheia unui succes terapeutic sustenabil.
“La nivel populațional este recomandat ca orice persoană de peste 45 de ani să fie investigată în vederea diagnosticului de diabet zaharat tip 2 o dată la trei ani. Alături de această categorie populațională, se recomandă ca fiecărei persoane care are oricare din criteriile de risc pentru apariția diabetului să îi fie inițiat acest screening o dată la trei ani, începând încă cu vârsta de 30 de ani. Criteriile de risc de dezvoltare a diabetului sunt: istoricul familial de diabet, sedentarismul, prezenta hipertensiunii sau a altor afecțiuni cardiovasculare, prezența dislipidemiei ori în cazul persoanelor de sex feminin prezența ovarului polichistic, istoric de diabet zaharat gestațional sau nașterea unui copil de peste 4.5 kg”, afirmă conferențiarul Timar.
Alături de complicațiile microvasculare (cum ar fi spre exemplu retinopatia diabetică), complicații ce tradițional au fost asociate diabetului zaharat, mediatorul apariției acestor complicații fiind hiperglicemia, este cunoscut că prezența diabetului zaharat tip 2 se asociază cu o incidența crescută a bolilor cardiovasculare în general.
“Această asociere pare să fie explicată inclusiv de un substrat patogenic comun al diabetului zaharat tip 2 și al bolilor cardiovasculare – observații recente ne arată că încă la momentul diagnosticului diabetului zaharat tip 2 aproximativ 15% din pacienți au deja arteriopatie periferică și/sau insuficiența cardiacă. Alături de aceste două afecțiuni cardiovasculare, diabetul zaharat tip 2 se asociază și cu un risc crescut de infarct miocardic sau accident vascular cerebral”, avertizează Dr. Bogdan Timar.
El consideră că responsabilitatea managementului diabetului este fără doar și poate apanajul medicului diabetolog, acesta fiind și singurul care poate recomanda alegerea și prescrierea unei medicații antidiabetice. “Având în vedere multiplele complicații și co-morbidități din sfera cardiologiei prezente la pacientul cu diabet, colaborarea cu medicul cardiolog este una esențială, vizând în principal diagnosticul și tratamentul complicațiilor și co-morbidităților cardiovasculare. Ca o opinie personală, cred că medicul cardiolog ar putea avea un rol important cu privire la medicația antidiabetică atunci când ar sesiza că la un pacient cu afectare cardiovasculară nu este folosită cu predilecție medicație antidiabetică, ce are demonstrate beneficii cardiovasculare suplimentare ori când sesizează la un pacient cu diabet și afectare cardiovasculară prezența unor clase terapeutice de antidiabetice ce ar putea avea un potențial de creștere a riscului cardiovascular, moment în care ar putea sugera medicului diabetolog să analizeze oportunitatea unei schimbări terapeutice”, conchide Conf. Univ. Dr. Bogdan Timar.
