Albuminuria (proteinurie) – o afecțiune în care albumina – un tip de proteină găsit în plasma sanguină – se scurge în urină. Deși cantități foarte mici de proteine în urină pot fi normale, un nivel ridicat de albumină este unul dintre câțiva indicatori ai bolii renale cronice (IRC), o complicație comună atât a diabetului de tip 1, cât și a diabetului de tip 2.
Deoarece albuminuria nu provoacă simptome vizibile, persoanele cu risc de boală renală sunt de obicei sfătuite să fie testate în mod regulat pentru proteinele din urină pentru a detecta afecțiunea. Astfel, pot fi luate imediat măsuri pentru a reduce cantitatea de proteine din urină și pentru a proteja rinichii de alte leziuni.
Simptomele albuminuriei
Singurele semne exterioare ale excesului de proteine în urină sunt cele care se dezvoltă împreună cu boala cronică de rinichi (BCR). Există multe simptome, care pot fi confundate cu ale altor afecțiuni, motiv pentru care screening-ul este vital.
Simptomele comune ale bolii cronice de rinichi, avansate, includ:
- Intoleranță la frig
- Oboseală
- Ameţeală
- Mirosul de amoniac al respirației (uremie fetorală)
- Un gust metalic în gură (disgeuzie)
- Dispnee (respirație scurtă)
- Vânătăi ușoare
- Umflarea (edem) feței
- Probleme de concentrare
- Mâncărime (prurit)
- Pierderea poftei de mâncare
- Urina spumoasa
- Urinare dificilă sau frecventă, inclusiv noaptea
- Durere în rinichi, picioare sau partea superioară a spatelui
Cauzele albuminuriei
Albuminuria poate fi pe termen scurt sau lung.
Unele dintre problemele pe termen scurt care pot cauza albuminurie sunt: deshidratarea, febra sau infecția, exercițiel intense.
Condițiile pe termen lung care pot provoca albuminurie includ:
- Boala de rinichi: rinichii sănătoși vor împiedica albumina din sânge să ajungă în urină. Albumina din urină poate fi un semn al bolii renale în stadiu incipient.
- Diabetul zaharat: Hiperglicemia pe termen lung, niveluri mai mari decât cele normale de glucoză (zahăr) în sânge, pot afecta capilarele din rinichi numite glomeruli. Aceste vase de sânge minuscule sunt grupate împreună pentru a forma membrana glomerulară. Această structură filtrează deșeurile din sânge în urină, împiedicând în același timp scurgerea substanțelor vitale, cum ar fi albumina și celulele sanguine.
- Hipertensiunea arterială: Aproximativ 40% dintre cei cu hipertensiune arterială netratată și 25% dintre cei care iau medicamente pentru hipertensiune arterială au albuminurie. Menținerea sub control a tensiunii arteriale vă poate ajuta să gestionați afecțiunea. Hipertensiunea arterială este o complicație frecventă a diabetului.
- Bolile de inimă: persoanele care au insuficiență cardiacă au adesea albuminurie. Cu toate acestea, motivele pentru care nu sunt foarte bine înțelese. Poate fi rezultatul disfuncției stratului de celule din interiorul vaselor de sânge sau din cauza presiunii crescute în interiorul venelor. Albuminuria în bolile de inimă tinde să fie asociată cu un prognostic mai slab.
Complicațiile albuminuriei
Albuminuria este asociată cu o serie de probleme de sănătate care pun viața în pericol. În general, cu cât nivelurile de albumină sunt mai mari, cu atât este mai mare riscul de a dezvolta aceste complicații:
- Atac de cord
- Accident vascular cerebral
- Insuficienta cardiaca
- Insuficiență renală
Persoanele cu albuminurie au, de asemenea, o speranță de viață scăzută.
Diagnosticarea alnuminuriei
Diagnosticul albuminuriei se pune în baza unei simple analize de urină. Pentru acest test familiar, pacientului i se cere să furnizeze o mică probă de urină. De obicei, va fi testată imediat folosind o joja mică din plastic care își va schimba culorile ca răspuns la prezența proteinelor. Acest test inițial poate detecta și alte substanțe suspecte în urină, cum ar fi bacteriile, glucoza și celulele sanguine – oricare dintre acestea poate fi un semn al unei probleme medicale.
Un test cu joja nu este suficient de sensibil pentru a detecta cantități foarte mici de proteine în urină, care ar putea indica stadiile inițiale ale bolii renale – o afecțiune cunoscută sub numele de microalbuminurie. Prin urmare, proba de urină va fi trimisă la un laborator pentru analize ulterioare – un test ACR (raport albumină-creatinină).
Majoritatea medicilor efectuează o analiză a urinei ca parte a controalelor regulate, dar este deosebit de important ca persoanelor cu diabet să li se verifice frecvent urina – în mod ideal, cel puțin o dată pe an, potrivit Asociației Americane de Diabet (ADA).
Cum se tratează albuminuria?
Nu există tratament pentru albuminurie în sine, deoarece nu este o boală. Mai degrabă, este un simptom al unei afecțiuni precum diabetul, hipertensiunea sau boala renală. Modul în care este tratat excesul de proteine din urină va depinde de cauză.
În cazul diabetului zaharat, asta înseamnă respectarea unui protocol de tratament conceput de un specialist. Pentru majoritatea oamenilor, gestionarea diabetului implică o combinație între aderarea la o dietă aprobată din punct de vedere medical, efectuarea de exerciții fizice, administrarea de medicamente pentru a ajuta la controlul zahărului din sânge și autotestarea regulată a nivelului de glucoză.
Tratamentul bolii renale cronice, asociate cu diabetul zaharat include, de asemenea, controlul nivelului de glucoză din sânge, precum și luarea de măsuri pentru scăderea tensiunii arteriale. Aceasta include pierderea în greutate, consumul redus de sare, renunțarea la alcool, renunțarea la fumat și creșterea nivelului de activitate fizică.
Medicamentele sunt uneori necesare pentru tratarea hipertensiunii arteriale; conform ADA, inhibitorii ECA sunt cea mai sigură alegere pentru tratarea hipertensiunii arteriale la persoanele cu diabet. O dietă săracă în proteine este uneori eficientă pentru tratarea bolilor de rinichi. Dacă aceste măsuri nu previn insuficiența renală, va fi necesară dializa sau un transplant de rinichi.
Sursa: Verywellhealth.com