„ Nicio boală neurologică nu este strict neurologică. De cele mai multe ori cheia unui caz complicat vine din abordarea interdisciplinară a unui pacient”, explică Dr. Camelia Căpușan, medic primar neurologie, respectiv cofondator al Clinicii LaVitaMed din Cluj-Napoca, într-un interviu acordat portalului MedicalManager.ro.

Întrebată despre cele mai grave probleme neurologice cu care se prezintă pacienţii, Dr. Camelia Căpușan a evaluat aceste probleme în funcție de anumite criterii: ”Gravitatea problemelor, care se adresează unui cabinet neurologic, aș evalua-o, din punctul meu de vedere ca medic neurolog , întâi după criteriul posibilităților terapeutice existente pentru o afecțiune, apoi după criteriul funcțional și în final după criteriul impactului psihologic.”

Neurologul realizează o scurtă descriere a fiecărui criteriu în parte, după cum urmează:

  • Problema cu adevărat gravă este aceea pentru care nu este rezolvare sau opțiunile terapeutice sunt nesatisfacătoare. Grav este ceea ce nu poate fi rezolvat prin tratament. Restul sunt…boli.
  • Al doilea criteriu de gravitate, dar care decurge din întâiul, este impactul funcțional pe care o boală neurologică îl lasă asupra unui pacient. Dacă – chiar având un oarecare diagnostic neurologic – există tratament pentru boala respectivă și posibilitate de reluare a întregii funcționalități cotidiente în parametrii aproape de cei normali, atunci este bine. În definitiv, tu ca individ ești mai mult decât diagnosticul tău.
  • Al treilea criteriu de gravitate este impactul psihologic al afecțiunii respective asupra pacientului și, dintr-o anumită perpectivă, este cel mai dificil de instrumentat, pentru că are de-a face cu “materialul clientului”, cu convingerile lui, cu background-ul lui, cu situația lui personală și socială – iar pe acestea toate neurologul nu le poate influența din punct de vedere medical. Impactul psihologic personal al bolii (sau a convingerilor pacientului despre boală), va influența major evoluția bolii, oricare ar fi ea. O atitudine compliantă și pozitivă va marca favorabil evoluția bolii, în timp ce descurajarea, nemulțumirea, neîncrederea în medic, îngrijorarea, vor marca negativ evoluția bolii, ceea ce poate face ca o afecțiune curabilă să devină una greu de tratat și cu evoluție nefavorabilă.

”Vârsta este unul dintre factorii de risc AVC și riscul de accident vascular cerebral crește odată cu vârsta”, este o afirmație des întâlnită.

Părerea medicul specialist referitoare la această afirmație este următoarea: ”Vârsta este un factor de risc în foarte multe afecțiuni, nu doar in AVC; fiind un factor nemodificabil. De aceea, eu nu agreez zicerea: “trebuie să te mai uiți și în buletin”. O dată cu înaintarea în vârstă este tot mai redusă capacitatea de regenerare a organismului și capacitatea de a face față stresului oxidativ celular (la care se ajunge cu orice tip de stres: fizic, emoțional sau de alte feluri). Așadar, nu-i de mirare că în a doua  parte a vieții se îngrămădesc tot mai multe afectiuni. Probabilitatea de a face un accident vascular cerebral crește și ea odată cu trecerea anilor.”

În continuare, Dr. Camelia Căpușan a completat lista factorilor de risc:

”Ceea ce consider ca este important, prin faptul că este aplicat, este nevoia de a adresa factorii de risc care se acumulează în acești ani și care reprezintă de fapt cauzele reale ale accidentului vascular cerebral. Unul din acestea este ateroscleroza, favorizată de: stilul de viață, respectiv de obiceiurile alimentare proaste, de viața sedentară și lipsită de mișcare, de viața trăită în viteză și fără bucurie, de stresul relațiilor disfuncționale, pe care nu avem timp sau nu vrem să le funcționalizăm. Alt factor de risc este hipertensiunea arterială, care trebuie ținută sub control. Aceasta ține desigur destul de mult de rigidizarea progresivă a sistemultui circulator, dar și ea are de-a face cu factori legați de stilul de viață: obezitate, sedentarism, alimentație superprocesată și bogată în grăsimi animale și aditivi alimentari.”

De asemenea, medicul a inclus în listă și fumatul: ”Alt factor de risc este fumatul. Fumatul crește riscul de accidente vasculare cerebrale și coronariene, ca și riscul unor alte afecțiuni non-vasculare. Și, nu-i asa? Fumatul ține și el de gusturi și obiceiuri.”

“Medicamentul” cel mai important în abordarea unui accident vascular cerebral este PREVENȚIA

„Suntem o societate îndreptată foarte mult către trăirea momentului și foarte adesea lipsită de perspectiva întregului vieții. Credem în principiul trăirii clipei, și apoi  căutăm un tratament pentru tot ce am neglijat în clipele puse una peste alta. “Medicamentul” cel mai important în abordarea unui accident vascular cerebral este prevenția, constituită în mare măsură de un stil de viață sănătos”, completează medicul neurolog.

Monitorizarea pacientului cu afecțiuni neurologice depinde de relația medic-pacient și de comunicarea dintre ei

”Ca medic pot să spun ca o parte a problemei este cât îți permite pacientul să îl ajuți. Sunt persoane care după ce se simt bine, renunță la un tratamentul care ar fi trebuit să continue. Este importantă complianța la tratament a pacientului cu o afecțiune neurologică și încrederea pe care el o are în medic”.

Medicul subliniează și importanța atitudinii neurologului, în relația pacient-medic: ”Cealaltă parte revine medicului neurolog și cred că este una importantă. Este important ca medic neurolog să faci tot ce poți ca să asculți pacientul și să înțelegi “povestea lui”. În multe situații, o anamneză bună poate depăși valoare imagisticii de ultimă generație. Pentru un medic neurolog, cu experiență, adesea diagnosticul se pune destul de ușor, însă răbdarea ta ca medic poate determina complianța pacientului și încrederea lui în tine, pentru ca ai de-a face cu convingerea pacientului ca medicul lui știe ce face. Pentru asta este nevoie de timp și atenție neîmpărțite.”

De cele mai multe ori cheia unui caz complicat vine din abordarea interdisciplinară a unui pacient

Dr. Camelia Căpușan explică importanța abordării interdisciplinare în neurologie:”Nicio boală neurologică nu este strict neurologică. Durerea de cap este cel mai bun exemplu. Marii profesori ai trecutului spuneau că “cefaleea este afecțiunea celor șapte specialități”. O durere de cap este un simptom, dar cauza acestui simptom poate fi neurologică (ex- AVC, migrenă, etc), neuro-chirurgicală (ex: tumori cerebrale, hematom cerebral acut), ORL (ex: sinuzită, mastoidită, otită, etc), oftalmologică ( ex: glaucom), cardiologică (HTA), endocrină (ex: adenom hipofizar, etc), sau stomatologică. De fapt, cefaleea este în mod frecvent de cauza psihiatrică (și iată încă o specialitate!).”

”În timp ce medicina sfârșitului secolului XX s-a îndreptat vertiginos spre “știința de nișă”, s-au facut progrese importante în dezvoltarea accelerată a unor domenii foarte înguste de specialități, parcă, o dată cu înaintarea în secolul XXI, ne devine tot mai clar faptul ca interdisciplinaritatea este cheia performanței.”

În finalul interviului, cofondatorul Clinicii LaVitaMed din Cluj-Napoca pune accentul pe importanța colaborării între cadrele medicale:” Niciunul din noi nu știm foarte bine tot. Este cel mai bine să știi foarte multe din puțin, decât să știi foarte puțin despre multe. Înțelegerea acestui lucru te obligă la o măsură de smerenie și la o responsabilitate mai mare; în definitiv avem nevoie unii de alții și împreună putem sluji cu mai mult folos pacienților noștri.”