Materialele plastice sunt peste tot și sunt extrem de utile. Ne ambalează mâncarea și băutura, sunt în multe dintre hainele noastre și sunt, de asemenea, în produsele noastre de îngrijire personală. Sunt chiar și în apa pe care o bem și în aerul pe care îl respirăm sub formă de microplastice.

Deși pot fi utile, dovezile științifice din ce în ce mai mari sugerează că unele componente ale materialelor plastice pot fi dăunătoare pentru sănătatea umană.

În topul listei potențial dăunătoare se află ftalații, substanțe chimice adăugate multor materiale plastice pentru a le face flexibile. Ftalații au fost implicați în multe probleme de sănătate, inclusiv tulburări endocrine, obezitate, alergii și probleme de reproducere.

Un hormon care poate fi afectat de ftalați este insulina, care controlează nivelul de glucoză (zahăr) din sânge și face glucoza disponibilă celulelor. Un studiu pe adolescenți a constatat că nivelurile crescute de ftalați urinari au fost asociate cu o rezistență crescută la insulină, care este adesea un precursor al diabetului de tip 2.

Un alt studiu a avut observații similare la adulții în vârstă, constatând că expunerea la un anumit grup de ftalați, dietilhexil ftalați (DEHP), a crescut stresul oxidativ și rezistența la insulină.

Acum, un studiu longitudinal publicat în The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism a constatat că femeile expuse la niveluri ridicate de ftalați au un risc crescut cu până la 63% de a dezvolta diabet.

”Subiecții studiului au fost aleși dintr-un studiu longitudinal mai amplu, cu femei de vârstă mijlocie, pentru a evalua o asociere între ftalații din urină și dezvoltarea diabetului. Studiul a descoperit o asociere între nivelurile mai ridicate ale anumitor ftalați și dezvoltarea diabetului la femeile albe, dar nu și în celelalte rase studiate – negre și asiatice”, a spus  Dr. Ishita Prakash Patel, medic endocrinolog certificat, Texas Diabet and Endocrinology.

Cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică a Universității din Michigan au studiat timp de 6 ani 1.308 de femei. Toate femeile aveau vârste cuprinse între 42 și 52 de ani (vârsta medie de 49,4 ani) și nu au luat niciun hormon de reproducere exogen în ultimele 3 luni – cum ar fi pilula anticoncepțională sau terapia de substituție hormonală (HRT).

Toate femeile au dat probe de urină în tuburi PET (tereftalat de polietilen). PET este un plastic care nu eliberează ftalați atunci când este depozitat la temperaturi scăzute. Cercetătorii au înghețat probele de urină la -80 de grade Celsius până la analize în 2017–’18.

Femeile au participat la nouă vizite de urmărire în timpul studiului. Cercetătorii au clasificat diabetul, dacă o femeie a raportat că a utilizat medicamente antidiabetice, a avut diagnosticul medicului de diabet și/sau a avut glicemie mai mare de 126 miligrame pe decilitru (mg/dL) pentru două vizite consecutive.

În cei 6 ani de studiu, 61 de femei (4,7%) au dezvoltat diabet. Aceste femei au avut concentrații semnificativ mai mari de ftalați, cu excepția a doi metaboliți ftalați, decât femeile care nu au dezvoltat diabet.

„Cercetarea noastră este un pas în direcția corectă, către o mai bună înțelegere a efectului ftalatilor asupra bolilor metabolice, dar sunt necesare investigații suplimentare”, spune coautorul dr. Sung Kyun Park, de la Universitatea din Michigan, Școala de Sănătate Publică din Ann Arbor.

Când cercetătorii și-au strclasificat rezultatele în funcție de rasă/etnie, au descoperit o asociere pozitivă între metaboliții ftalați și diabetul incident la femeile albe, dar nu și la femeile de culoare sau asiatice.  Autorii au afirmat că „nu este clar ce ar putea explica astfel de diferențe rasiale/etnice”.

Deoarece a fost un studiu longitudinal, cercetătorii au putut demonstra că expunerea la ftalați a avut loc înainte de diagnosticarea diabetului, sugerând un efect cauzal. De asemenea, populația de femei din studiu a fost diversă, cu participarea femeilor albe, negre, chineze, japoneze și hispanice.

Cu toate acestea, cercetătorii au remarcat că „având în vedere asociațiile inconsecvente între grupurile rasiale/etnice și metaboliții ftalați, o relație cauzală între ftalați și diabet rămâne incertă”.

Cercetătorii au observat câteva limitări ale studiului lor. În primul rând, concentrațiile de ftalați din probele individuale de urină pot să nu reflecte expunerea obișnuită la ftalați. În al doilea rând, s-au bazat pe glucoza a jeun pentru a diagnostica diabetul. În al treilea rând, timpul de urmărire a fost relativ scurt, iar eșantionul a fost relativ mic. Și în al patrulea rând, alți factori de mediu ar fi putut afecta rezultatele.

Conștienți de aceste limitări, ei solicită mai multe cercetări cu privire la impactul ftalaților asupra homeostaziei glucozei și diabetului, spunând că, „[]dată fiind expunerea pe scară largă la ftalați și costurile enorme ale diabetului pentru indivizi și societăți, investițiile continue în cercetarea privind efectele metabolice ale ftalaților sunt garantate.”

 

Ar trebui evitați ftalații?

Deși acest studiu nu poate dovedi că ftalații provoacă diabet, se știe că ftalații au alte efecte asupra sănătății. Agenția Europeană pentru Produse Chimice afirmă că aceștia pot „interfera cu sistemele noastre hormonale și pot provoca alergii”.

Dar evitarea ftalaților nu este întotdeauna ușoară, deoarece aceștia se găsesc în multe materiale plastice. Cu toate acestea, se iau unele măsuri pentru a reduce expunerea oamenilor la ftalați.

Multe țări au limitat utilizarea ftalaților în jucării și alte produse pentru copii, deoarece există dovezi că expunerea în copilărie poate afecta negativ dezvoltarea normală. Recent, Food and Drug Administration (FDA) a limitat utilizarea de ftalați în ambalajele alimentare, reducând riscul ca aceste substanțe chimice să fie absorbite în alimente.

Unii producători de cosmetice folosesc acum alte ingrediente în locul ftalaților. Oamenii pot verifica dacă materialele plastice conțin ftalați, uitându-se la informațiile despre reciclare.

Deci, poate, pentru a fi în siguranță, ar trebui să urmam sfatul dr. Patel: „Este probabil cel mai bine să limitați expunerea la substanțe chimice precum ftalați, care pot fi absorbiți prin piele sau prin sistemul digestiv, cât mai mult posibil.”

 

 

Sursa: Medicalnewstoday.com