Diabetul zaharat de tip 2 este asociat cu un risc ridicat de a dezvolta boala cardiovasculară aterosclerotică. Printre factorii fiziopatologici cunoscuți, rolurile cruciale sunt jucate de disfuncția endotelială (cauzată de stresul oxidativ și de legătură cu hiperglicemia inflamatorie), de activitatea crescută a factorului nuclear kB (responsabil de agresivitatea celulelor canceroase), de polarizarea modificată a macrofagelor și de sinteza redusă a celulelor progenitoare endoteliale rezidente.

Deoarece este posibilă o evoluție potențial rapidă a bolii aterosclerotice cu o tendință care duce la creșterea semnificativă a deceselor datorită afecțiunilor cardiovasculare, gestionarea bolii este axată atât pe prevenție, cât și pe diagnosticul precoce, precum tratamentul orientat către controlul glicemiei și al complicațiilor cardiovasculare.

Există abordări terapeutice inovatoare în ceea ce privește diabetul zaharat de tip 2, care încearcă să personalizeze tratamentul antidiabetic pentru fiecare pacient în parte, pentru a scădea episoadele de hipoglicemie, a efectelor adverse și pentru a preveni apariția bolilor cardiovasculare.

Cele mai noi medicamente apărute (de ex: Glucagon Like Peptide-1, RA-GLP-1, Sodium GLucose coTransporter-2 inhibitors, DiPeptidyl Peptidase-4 inhibitors și Dipeptidyl peptidase-4) au impact asupra greutății corporale, a parametrilor lipidici și a tensiunii arteriale, ca funcții endoteliale, markeri inflamatori, biomarkeri atât de stres oxidativ, cât și ateroscleroză subclinică.

Un studiu foarte recent pe această temă, publicat în Journal of Clinical Medicine, sintetizează rezultatele principalelor cercetări concentrate pe siguranța tratamentelor cu aceste medicamente pentru boala cardiovasculară aterosclerotică.

Boala cardiovasculară (BCV) cauzează decesul cel mai adesea la pacienții diabetici. Hiperglicemia activează mai multe căi de semnalizare  care implică disfuncție endotelială, ceea ce duce la apariția și progresia rapidă a bolii aterosclerotice cu caracteristici distincte.

Selecția unui medicament pentru reducerea glicemiei se bazează nu numai pe eficacitatea și pe siguranța sa în privința afecțiunilor cardiovasculare. Evident, prevenirea și o bună gestionare a bolilor cardiovasculare la pacienții cu diabet zaharat tip 2 sunt esențiale.

Pe de alta parte, Nefropatia diabetică sau boala renală cronica diabetică este cauza principală a bolii renale în stadiu final și al dializei la pacienții cu diabet zaharat. Principala terapie cu efecte benefice care limitează evoluția bolii cronice de rinichi într-o oarecare măsură a fost blocarea sistemului renină-angiotensină prin tratamente cu inhibitori ai enzimei convertoare de angiotensină sau cu receptor de blocare a receptorilor de angiotensină II (ARB) b.

Ca terapie de a doua linie la pacienții cu diabet zaharat tip 2 s-a sugerat utilizarea de inhibitori ai proteinei de transport sodiu-glucoză 2 (SGLT2) și agoniști ai receptorilor glucagon like peptid (GLP-1RA) pentru profilul lor de siguranță reno-cardiovascular.

Se pare că deși sunt rezultate pozitive cu privire la aceste noi medicamente antidiabetice, sunt necesare mai multe studii prin care să se demonstreze  efectele benefice în ceea ce privește prevenția atât pentru boala cardiovasculară precum și pentru boala renală la pacienții cu diabet zaharat.

 

Studiul integral “Impact of Glucose-Lowering Medications on Cardiovascular and Metabolic Risk in Type 2 Diabetes” poate fi consultat aici