Inflamația este o caracteristică comună a vârstinicilor, obezilor și diabeticilor. În comparație cu inflamația acută, ca răspuns la rănire sau infecție, inflamația cronică are un nivel mai scăzut de activitate, dar rămâne crescută pe perioade nedeterminate. Originea inflamației cronice este multifactorială. Dovezile sugerează că inflamația este relaționată direct cu modificări nefavorabile în compoziția organismului. De exemplu, extinderea țesutului adipos, în special al celui visceral, duce la creșterea numărului de monocite sanguine și la polarizarea lor către celulele inflamatorii. Astfel sunt eliberate mai multe citokine, ceea ce duce la instalarea rezistenței la insulină.
Persoanele infectate cu SARS-CoV-2 pot dezvolta cu întârziere un răspuns imunologic exacerbat, care contribuie la furtuna de citokine și degradarea țesuturilor. Activarea continuă a celulelor inflamatorii, chiar și după dispariția virusului, ar putea avea legătură cu răspunsul la șocul termic.
Răspunsul la șoc termic
Controlul inflamației depinde de mediatorii săi, cum sunt citokinele, dar și de o serie de mecanisme care rezolvă inflamația, cum este calea de răspuns la șoc termic, sau răspuns celular la stres. Studii recente au arătat că la pacienții cu boli metabolice calea de răspuns celular la stres este redusă. Astfel este afectat răspunsul la inflamație, ceea ce permite amplificarea și propagarea acesteia la toate țesuturile. La pacienții cu COVID-19 această situație crește riscul de complicații.
Persoanele afectate grav de SARS-CoV-2 prezintă elemente comune ca limfopenie, hipercoagulabilitate și sindromul de hiperinflamație (furtuna de citokine). Această eliberare necontrolată de citokine poate evolua rapid în șoc septic și insuficiență multiplă de organe.
O cale mai puțin studiată de soluționare a inflamației la acești pacienți este calea de răspuns la șoc termic. Organismul reacționează la primele semne de inflamație prin creșterea temperaturii locale sau a întregului organism prin acest factor de răspuns la șoc termic, care stimulează producerea rapidă de antiinflamatoare și de proteine citoprotective de șoc termic.
Inflamația cronică, prezentă în obezitate, induce rezistență la insulină și duce la un răspuns celular redus la șoc termic, ceea ce înseamnă că persoanele obeze infectate cu SARS-CoV-2 nu reușesc să soluționeze inflamația doar prin mecanismele obișnuite ale organismului, ceea ce deschide calea unui cerc vicios al inflamației și deci al unor potențiale complicații. Nu toți pacienții obezi vor dezvolta complicații, însă riscul acestora este crescut față de al altor tipuri de populație.
Studiile au arătat că persoanele active din punct de vedere fizic au un răspuns mai bun la inflamațiile cauzate de COVID-19.
Posibile tratamente pentru reducerea inflamației
Furtuna de citokine, sau hiperinflamația care apare în unele cazuri de COVID-19, mai ales la pacienții cu tulburări metabolice, trebuie tratată cât mai repede, pentru a nu se ajunge la insuficiență de organe sau șoc septic. Până în prezent, tratatamentul inflamației se face cu agenți antiinflamatori.
Studiile recente urmăresc să demonstreze posibilitatea de a interveni în ameliorarea inflamației prin manipularea activatorilor de răspuns la șoc termic, a căror funcționare este afectată la persoanele obeze. Acest lucru poate deschide calea unor noi metode de tratament.
