Prescrierea medicamentelor pentru scăderea glicemiei, off-label, pot pune în pericol pacienții cu diabet de tip 1

Atât agoniştii receptorului peptidei-1, asemănător glucagonului (GLP-1RA), cât şi inhibitorii cotransportatorului sodiu-glucoză 2 (SGLT2) au demonstrat beneficii semnificative pentru sănătatea cardiovasculară şi renală la alte populaţii, în special la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2. GLP-1RA sunt, de asemenea, cunoscuți pentru efectele lor de pierdere în greutate.

Inhibitorii SGLT2 prezintă un risc semnificativ de cetoacidoză diabetică euglicemică, o afecțiune periculoasă, mai frecventă la persoanele cu T1D, unde pot apărea niveluri toxice de acidifiere a sângelui. Datorită acestui risc, inhibitorii SGLT2 au fost eliminați pentru utilizarea T1D în Europa, iar Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) nu i-a aprobat pentru T1D.

Pentru GLP-1RA există îngrijorări cu privire la pierderea substanțială în greutate, care poate duce la cetoacidoză sau agravarea hipoglicemiei. În timp ce aceste medicamente pot fi benefice în gestionarea greutății, amploarea acestei pierderi în greutate poate crea noi probleme la persoanele cu T1D, deoarece nevoile lor de insulină se pot schimba rapid ca rezultat.

Într-o scrisoare de cercetare, „Agonist al receptorului GLP-1 și inhibitor SGLT2 Prescrierea la persoanele cu diabet de tip 1”, publicată în JAMA, autorii subliniază nevoia critică de mai multe cercetări pentru a permite cu încredere utilizarea off-label a tratamentelor secundare potențial periculoase.

Studiul a identificat 943.456 de persoane cu T1D (vârsta medie de 41,5, 49,5% femei), din 2010 până în 2023, folosind baza de date Epic Cosmos. Deși motivele specifice pentru prescriere nu au fost disponibile, cercetătorii au reușit să vadă tendințe care se potrivesc cu utilizările aprobate în diabetul de tip 2.

Persoanelor cărora le-au fost prescriși, de curând,  inhibitori ai SGLT2, au avut rate semnificativ mai mari de afecțiuni cardiovasculare preexistente, cum ar fi insuficiența cardiacă (16,6% față de 2,8% în populația generală T1D) și boala cronică de rinichi (26,9% față de 15,9%). Datele sugerează că clinicienii apelează la aceste tratamente pentru a gestiona complicațiile cardiovasculare și renale la pacienții cu T1D, chiar dacă medicamentele nu sunt aprobate în mod explicit pentru această afecțiune.

Dimpotrivă, acele GLP-1RA nou prescrise au avut rate mai mari de obezitate (69,4% față de 45,7%). Aceste date indică faptul că medicii prescriu GLP-1RA pentru a ajuta la gestionarea obezității la pacienții cu T1D, deoarece gestionarea greutății este o componentă critică a îngrijirii diabetului.

Procentul populației cu DT1, căruia i-a fost prscris tratamentul cu GLP-1RA a crescut semnificativ, de la 0,3% în 2010 la 6,6% până în 2023. Procentul de inhibitori SGLT2 prescriși a crescut de la 0,1% în 2013 la 2,4% până în 2023. 

Cea mai semnificativă creștere a fost observată la semaglutidă, crescând de la 0,2% în 2018 la 4,4% în 2023.

Rămân preocupări cu privire la siguranța acestor medicamente în T1D, în special riscul de cetoacidoză diabetică euglicemică, care a dus la eliminarea inhibitorilor SGLT2 pentru T1D în Europa și la nicio aprobare din partea FDA în SUA. În plus, GLP-1RA sunt asociate cu riscuri precum pierdere substanțială în greutate și potențiale creșteri ale cetoacidozei sau hipoglicemiei.

Rezultatele studiului sugerează că, în ciuda preocupărilor de reglementare, utilizarea off-label a inhibitorilor GLP-1RA și SGLT2 în T1D continuă să crească în primul rând datorită beneficiilor lor cardiorenale și de gestionare a greutății.

„Sunt necesare studii prospective privind eficacitatea și siguranța administrării GLP-1RA sau a inhibitorilor SGLT2 în rândul populației cu T1D”, concluzionează cercetătorii, „înainte de a deveni disponibile astfel de dovezi, ar trebui prudență atunci când se prescriu aceste tratamente persoanelor cu T1D”.