JAMA Internal Medicine a efectuat un studiu comparativ pentru a înțelege care medicamente pentru scăderea glicemiei au fost legate de riscul de exacerbări moderate sau severe ale BPOC la adulții cu diabet tip 2 (T2D).
Persoanele cu T2D și BPOC se confruntă cu cheltuieli medicale mai mari din cauza probabilității mai mari de spitalizare prelungită și de complicații severe, cum ar fi insuficiența respiratorie și sepsisul. Majoritatea pacienților diagnosticați cu T2D sunt tratați cu medicamente pentru scăderea glicemiei, cum ar fi SGLT-2is, GLP-1RA și DPP-4is. Este important să înțelegem cum afectează aceste medicamente persoanele cu BPOC.
Multe studii observaționale au arătat că medicamentele pentru scăderea glicemiei îmbunătățesc funcțiile pulmonare, în special la pacienții cu BPOC. De exemplu, tratamentul cu SGLT-2is a condus la o scădere a exacerbărilor BPOC, DPP-4is a redus hiperreactivitatea bronșică și GLP-1RA a îmbunătățit capacitatea vitală forțată. Cu toate acestea, aceste studii observaționale au fost limitate de dimensiunea mică a eșantionului, factori de confuzie neajustați (de exemplu, indicele de masă corporală) și excluderea exacerbărilor moderate.
Având în vedere că pacienții cu BPOC și T2D prezintă un risc mai mare de morbiditate și mortalitate la nivel mondial, este important să înțelegem efectele precise ale medicamentelor pentru scăderea glicemiei asupra acestui grup de pacienți.
Un studiu țintă a fost conceput pentru comparații în perechi între SGLT-2is vs DPP-4is, GLP-1RA vs DPP-4is și SGLT2is vs GLP-1RA. Au fost recrutați participanții diagnosticați cu T2D și BPOC activ. În plus, li s-a cerut să aibă cel puțin 365 de zile de înscriere continuă în planurile lor de îngrijire a sănătății, cu un interval permis de 30 de zile. Au fost excluse persoanele însărcinate, cele mai tinere de 40 de ani și pacienții cu boală renală în stadiu terminal.
Rezultatul primar evaluat în acest studiu a fost exacerbarea moderată a BPOC, iar rezultatul secundar a fost BPOC severă. Persoanele cu BPOC moderată aveau o rețetă orală de glucocorticoizi de 5 până la 14 zile, fără spitalizare și doar vizite la clinică ca pacienți ambulatori. Persoanele cu BPOC severă necesită un tratament mai intens și îngrijire spitalicească.
Acest studiu a inclus un total de 143.696 de pacienți pentru SGLT-2i vs DPP-4i, 146.795 de pacienți pentru GLP-1RA vs DPP-4i și 103.356 de pacienți pentru grupurile de emulări ale studiului țintă SGLT-2i vs GLP-1RA. Folosind potrivirea scorului de înclinație 1:1 (PS), bazată pe regresia logistică pe 94 de covariate de bază, pentru analiză au fost luate în considerare 27.991 de perechi pentru SGLT-2i vs DPP-4i, 32.107 perechi pentru GLP-1RA vs DPP-4i și 36.218 perechi pentru SGLT-2i vs GLP-1RA.
Fiecare dintre cele trei cohorte a prezentat un model diferit. De exemplu, cohorta GLP-1RA vs DPP-4i a inclus mai multe femei decât cohorta SGLT-2i vs DPP-4i. În plus, cohorta SGLT-2i vs GLP-1RA a avut mai mulți pacienți cu apnee în somn și utilizarea echipamentelor de oxigen. Un număr mai mare de participanți obezi a fost găsit în cohortele GLP-1RA vs DPP-4i și SGLT-2i vs GLP-1RA, comparativ cu SGLT-2i vs DPP-4i.
Indivizii tratați cu SGLT2is s-au dovedit a avea un risc mai scăzut de BPOC moderată sau severă decât cei tratați cu DPP-4is. Această constatare a fost consecventă și în analizele de subgrup. Un beneficiu mai mare al SGLT-2is a fost găsit la pacienții obezi cu astm bronșic activ sau insuficiență cardiacă.
O incidență mai scăzută a rezultatului exacerbării BPOC moderată și severă a fost găsită la cei tratați cu GLP-1RA comparativ cu cei tratați cu DPP-4is în timpul urmăririi mediane. În analizele grupului SGLT-2i vs GLP-1RA, s-a constatat că tratamentul cu SGLT-2is are rezultate primare și secundare marginal mai bune decât tratamentul cu GLP-1RA. Aceste observații au fost în mare măsură consistente în toate analizele de subgrup.
Luate împreună, estimarea actuală a arătat că pacienții tratați cu SGLT-2is prezentau un risc cu 19% mai mic de exacerbări moderate sau severe ale BPOC și o reducere cu 29% a exacerbărilor severe comparativ cu cei tratați cu DPP-4is. În plus, în comparație cu GLP-1RA, persoanele tratate cu SGLT-2is au avut un risc cu 6% mai mic de exacerbări moderate sau severe ale BPOC și o reducere cu 7% a exacerbărilor severe.
Sursa: News-medical.net
