O echipa de la Vanderbilt University Medical Center si-a propus sa investigheze daca persoanele cu diabet zaharat tip 1 prezinta rezistenta la insulina fabricata pe care o iau si sa analizeze modul in care livrarea de insulina poate afecta riscul complicatiilor.
Pana in prezent, se crede ca nivelul ridicat de glucoza duce la un risc mai mare de complicatii legate de diabet, dar cercetatorul principal dr. Justin Gregory, care a fost diagnosticat cu diabet zaharat tip 1 cu mai mult de 19 ani in urma, nu este de acord. Acesta sustine: „Exista mai multe metode pentru tratarea diabetului de tip 1 decat doar reducerea glicemiei ridicate”
La persoanele care nu au diabet, insulina este produsa de pancreas inainte de a calatori prin ficat, reducand la jumatate cantitatea de hormon inainte de a fi expediata in muschi.
Cu toate acestea, atunci cand insulina este injectata sub piele, la cei cu diabet zaharat, o parte cheie a acestui proces este ocolita, iar hormonul nu ajunge direct in ficat.
Dr. Gregory a spus ca injectarea insulinei sub piele insemna ca „ ramane prea multa insulina la nivelul muschilor si nu ajunge suficienta in ficat, deoarece insulina este injectata in locul nepotrivit”. „Restabilirea echilibrului este importanta pentru a ajuta persoanele cu diabet zaharat de tip 1 sa-și reduca riscul de boli de inima”, a adaugat el.
Teoria acestuia cu privire la riscul bolilor de inima se bazeaza pe asocierea dintre rezistenta la insulina si inflamatie.
Pentru a demonstra teoria conform careia persoanele cu diabet zaharat de tip 1 au rezistenta la insulina pe care o iau, echipa a efectuat teste pe persoane cu diabet de tip 1 si a comparat rezultatele cu persoanele diagnosticate cu o forma diferita de diabet, cunoscuta sub numele de GCK-MODY.
Persoanele cu GCK-MODY sufera de o afectiune genetică, care afecteaza gena GCK (glucokinaza), care afecteaza modul in care pancreasul percepe nivelul ridicat al glicemiei.
Alegand persoanele cu GCK-MODY ca si grup de comparatie, echipa a fost in masura sa compare diferentele de teste unde ambele grupuri au avut un nivel de glucoza din sange la fel de ridicat.
Ambele grupuri au avut glicemia ajustata la acelasi nivel, apoi au fost comparate nivelurile de insulina ale acestora. Nivelurile de insulina ale grupului MODY au fost considerate ca se afla in intervalul sanatos, in timp ce nivelurile de insulina dintre cele cu tipul 1 au fost de 2,5 ori mai mari.
Dr. Gregory a spus ca studiul sau „pune in lumina necesitatea dezvoltarii strategiilor terapeutice pentru a mentine echilibrul adecvat de insulina intre ficat si tesuturile periferice sensibile la insulina”. El adauga: „Trebuie să venim cu modalitati de administrare a insulinei care reproduc echilibrul normal al insulinei”.
Articol preluat si tradus de pe Diabetes.co.uk
