Cercetătorii de la Institutul Rensselaer Polytechnic au început un studiu în care vor folosi noi tehnici de măsurare pentru a observa – la nivel atomic – efectul diabetului de tip I asupra oaselor şi modul în care medicamentele ar putea reduce riscul de fractură.

„Ne uităm la mecanismele a ceea ce ar provoca o astfel de fragilitate. Acest tip de înţelegere este esenţial deoarece fracturile nu pot fi explicate sau anticipate complet folosind instrumentele clinice actuale. Îngreunarea acestei provocări este şi mai dificilă este faptul că pare să existe o diferenţă între modul în care diabetul de tip 1 şi tipul 2 afectează osul. Oamenii cu diabet de tip 1 se confruntă cu un risc mai mare de fractură pe viaţă decât cei cu diabet zaharat de tip 2“, spune Deepak Vashishth, directorul Centrului pentru Biotehnologie şi Studii Interdisciplinare (CBIS), care conduce această cercetare pentru Rensselaer.

Cercetătorii vor aduna probe de ţesut osos de la pacienţi, cu vârsta peste 50 de ani, care au diabet de tip 1, dar şi de la pacienţi fără boală, pentru comparaţie. Autorii studiului vor aplica o abordare nouă pe bază de proteine, care nu este utilizată în prezent pentru diagnosticul de fractură în clinici, pentru a înţelege modul în care diabetul de tip I modifică osul şi îl face susceptibil de descompunere. Tehnica inovatoare pentru măsurarea proprietăţilor biochimice ale ţesutului osos a fost dezvoltată împreună cu Scott McCallum, directorul BioImaging şi NMR Research Core Lab din CBIS.

„Are ca obiectiv determinarea modului în care diabetul de tip I modifică relaţiile dintre interfeţele organice şi anorganice din os – la scara atomică. De exemplu, echipa va analiza acumularea de produse finale de glicaţie avansate (AGE), care sunt produse atunci când zahărul devine disponibil în organism – aşa cum se întâmplă frecvent la diabetici. AGE-urile sunt cunoscute că schimbă proteinele din os, modificând răspunsurile celulare, slăbind, de asemenea, structura generală a osului“, explică autorii studiului. Cercetătorii vor să înţeleagă cum apar astfel de modificări fizice în diabetul de tip I şi cum acestea schimbă rezistenţa mecanică a osului. Munca lor se va încheia abia peste 2-3 ani.