Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), în 2016, peste 1,9 miliarde de adulți din intreaga lume erau supraponderali, dintre peste 650 milioane erau obezi. A avea exces de greutate creste riscul unei persoane de a dezvolta diabet, boli de inima, unele tipuri de cancer si probleme musculo-scheletice, in special osteoartrita.
Programele de gestionare a greutatii, care implica o alimentatie sanatoasa in combinatie cu exercitiile fizice periodice, sunt o tehnica pe care persoanele supraponderale o aplica pentru a-si mentine o greutate corporala normala.
Medicamentele pe baza de reteta, recomandate celor care vor sa scada in greutate, pot fi, de asemenea, parte a planului de gestionare a greutatii, dar totodata aceste medicamente prezinta un risc ridicat de aparitie a efectelor secundare.
Intr-un articol din 2016 aparut in American Journal of Medicine, o echipa de medici de la Harvard Medical School din Boston a revizuit lista medicamentelor anti-obezitate aprobate de FDA, disponibile in SUA. Reactiile adverse aparute in urma consumului acestor medicamente au fost: ameteli, greata, constipatie, insomnie, uscaciunea gurii si varsaturi.
“Medicamentelor anti-obezitate aflate in curs de dezvoltare, li s-au restrictionat aportul caloric datorita actiunii acestuia asupra tractului gastro-intestinal sau a sistemului nervos central. Cu toate acestea, majoritatea acestor medicamente au aratat o eficacitate mică insotita de efecte secundare severe”, explică autorul unui nou studiu pubilcat in Genome Research, Yong-Hee Kim, profesor la Departamentul de Bioinginerie la Universitatea Hanyang din Seul, Coreea de Sud.
Ultimul studiu al lui Kim se concentreaza pe evitarea efectelor secundare asociate medicamentelor anti-obezitate si imbunatatirea pierderii în greutate prin exploatarea modului in care celulele isi folosesc codul genetic.
Pentru studiul lor, Kim și colegii lui, au folosit un instrument special de modificare a genelor CRISPR numit interferenta CRISPR (CRISPRi), pe care oamenii de stiinta de la Universitatea California din San Francisco l-au dezvoltat pentru prima dată în 2013. Spre deosebire de CRISPR tradițional, care incearca sa modifice codul genetic permanent, CRISPRi interfereaza cu expresia genelor prin inhibarea productiei de proteine.
Intr-un studiu anterior, Kim a dezvoltat o metoda de a furniza agenti modificatori genetic la celulele albe de grasime sau adipocite. In aceasta lucrare, el explica ca adipocitele sunt celule dificil de vizat cu astfel de instrumente de editare a genelor. Folosind o peptida scurta, cu adipocite albe, echipa a fost capabila sa livreze componentele CRISPRi la 99% din celulele dintr-un model de cultura celulara.
Proteina pe care cercetătorii au dorit să o tinteasca a fost proteina 4 (fabp4). Cantitati semnificative ale acestei proteine sunt prezente in grasimea alba si in plasma.
Un studiu anterior, publicat in Science Translational Medicine a aratat ca reducerea nivelului de proteina 4 (fabp4), realizat pe soareci diabetici, a dus la imbunatatiri ale nivelului de zahar din sange, precum si in metabolismul grasimilor si a insulinei. Folosind tehnologia CRISPRi, Kim si echipa lui, au reusit sa reduca nivelul de fabp4 cu până la 60%.
In continuare, echipa a folosit soareci care erau obezi si diabetici, injectandu-i cu CRISPRi de doua ori pe saptamana, timp de 6 saptamani. Soarecii au pierdut aproximativ 20% din greutatea lor corporala in aceasta perioada.
“Nu s-au inregistrat modificari semnificative ale aportului alimentar in perioada de tratament, ceea ce indica faptul ca pierderea greutatii corporale nu se datoreaza scaderii consumului de alimente”, scriu autorii in lucrarea lor. Ei au remarcat, de asemenea, un nivel mai scazut al glicemiei.
Totusi, cercetatorii indruma oamenii sa fie prundenti, desi rezultatele studiului realizat pe soareci sunt promitatoare, deoarece este o mare diferenta intre soareci si pacientii reali. “S-a administrat CRISPRi de doua ori pe saptamana timp de pana la 6 saptamani, in experimentul efectuat pe soareci. Pentru oameni, nu putem fi siguri daca ar putea fi aplicata aceasi metoda in decurs de 6 saptamani. Studii suplimentare privind cercetarea translationala de la soareci la pacientul uman trebuie cu siguranta sa fie efectuate inainte de implementarea clinica.”
Studiul a fost mic si a inclus doar cinci soareci in fiecare grup experimental. Cu toate acestea, el deschide calea pentru cercetari suplimentare privind posibilitatile moderne de gestionare a greutatii corporale.
Articol preluat și tradus de pe MedicalNewsToday
