În activitatea de prevenire a producerii dependențelor, societății îi revine un rol important în asigurarea și oferirea serviciilor medicale adecvate pentru terapia dependențelor, iar tratamentul este personalizat și necesită compasiune, empatie și sprijin medical, potrivit Prof. univ. dr. Maria Nicoleta Turliuc, de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației – Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.
”Educația științifică eficientă pentru dezvoltarea comportamentelor sănătoase și cea morală pentru diminuarea stigmatizării dependentului și a evitarea viciilor pot fi de mare folos. În majoritatea cazurilor, efortul de tratare sau diminuare a unei dependențe include un ansamblu de metode, din care nu lipsesc medicația, psihoterapia, grupurile de sprijin și suportul familiei/apropiaților”, a explicat cadrul universitar.
Importanța partenerului de viață
Suportul social este o resursă fundamentală la care apelăm în situații dificile deoarece tamponează efectul circumstanțelor de viață adverse asupra stării de bine: ”Cineva care se confruntă cu efectele unui comportament dăunător poate fi susținut în schimbarea rutinelor sale de partenerul care are obiceiuri zilnice benefice pentru sănătate. A sta lângă un partener cu obiceiuri alimentare sănătoase, de pildă, poate ajuta la deprinderea acestora, prin intermediul unui proces de facilitare socială. Altfel ne motivăm să acționăm în direcția schimbării, atunci când avem modele la dispoziție, mai ales dacă acestea sunt persoane semnificative pentru noi. Și invers, lipsa de entuziasm a partenerului ne poate de-motiva.”
Renunțarea la fumat sau înlocuirea țigărilor cu produse de vapat sau care încălzesc tutunul
Alt exemplu, fumatul: ”Dacă cineva fumează și dorește să renunțe la fumat sau să înlocuiască țigările cu produse de vapat sau care încălzesc tutunul, despre care se știe că sunt mai puțin nocive, eforturile sale pot fi mai dificile în prezența comportamentului partenerului fumător care nu este dispus să îl ajute pe celălalt, care este insensibil la efortului celuilalt.”
În plus, în opinia Prof. univ. dr. Turliuc, societatea poate interveni în promovarea renunțării la vicii și adoptarea comportamentelor sănătoase, printr-un control social mai ferm al circulației și comercializării unor substanțe către persoanele vulnerabile, în timp ce lipsa acțiunilor de control eficient are efecte inverse.
Soluții pentru a diminua efectele unei dependențe
”Ajutarea dependenților să renunțe complet la deprinderile lor nesănătoase poate fi cea mai importantă realizare clinică a profesioniștilor care se ocupă de schimbarea comportamentului în domeniul sănătății. Practicienii pun accent pe tehnicile de abordare a diferențelor individuale în problemele legate de renunțare la substanță care împiedică capacitatea persoanei de a renunța (motivație, voință, abilitatea de a face față stresului, nevoi psihologice etc.)”, a arătat Prof. Turliuc.
Potrivit acesteia, abordarea generală a consilierii pentru renunțarea la o dependență este terapia cognitiv-comportamentală (CBT). Ea combină tehnici atât de la tratamente comportamentale, cât și cele cognitive pentru a ajuta pacienții să schimbe comportamentele dezadaptative. De exemplu, pacienții pot folosi adesea o substanță ca strategie de adaptare pentru a reduce sentimentele de stres. Consilierea lor se concentrează pe schimbarea convingerilor despre utilitatea dependenței ca metodă de control al stresului și găsirea de noi modalități de a face față fără substanța căutată. A învăța să gândești și să te comporți în moduri noi, mai adaptative, necesită timp și practică.
Reducerea riscurilor, în cazul fumătorilor
”Strategiile de reducere a riscurilor pot fi soluția în cazurile limită. Este și situația fumătorilor împătimiți, care exclud renunțarea la fumat, care nu cred ca pot renunța sau care nu doresc acest lucru. În cazul lor, se poate alege soluția înlocuirii țigaretelor clasice, bazate pe arderea tutunului, mai nocive, cu produsele cu tutun încălzit. De obicei, fumătorii au nevoie de peste zece încercări înainte să reușească să renunțe la fumat definitiv. Există date care atestă faptul că atunci când renunțarea la dependență se realizează treptat, prin utilizarea unor produse mai puțin nocive (de pildă țigaretele electronice sau a produselor cu tutun încălzit), este facilitată tranziția spre renunțarea completă la nicotină”, a mai explicat Prof. Turliuc.
