Glipizidă

Definiţie | Criterii de includere | Doze şi mod de administrare | Monitorizarea tratamentului | Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare | Contraindicaţii | Reacţii adverse | Întreruperea tratamentului | Prescriptori

Data actualizării – IUNIE 2022
Informații extrase din RCP corespunzătoare moleculei

Denumiri comerciale: Glucotrol (Pfizer)

DEFINIŢIE

Glipizidă aparţine grupului de medicamente denumite sulfonilureice.

CRITERII DE INCLUDERE

Glipizidă este indicat pentru îmbunătăţirea controlului glicemic la adulţi cu diabet zaharat tip 2, ca adjuvant al dietei şi exerciţiului fizic.

Doze şi mod de administrare

a. Doze

1. Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 5 mg glipizidă pe zi, la micul dejun.

– Administrarea la vârstnici şi la pacienţi cu risc crescut
Pentru a reduce riscul hipoglicemiei la pacienţii vârstnici, taraţi, malnutriţi, cu aport neregulat de calorii sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, dozele iniţiale şi cele de întreţinere trebuie să fie mici.

– Trecerea de la tratamentul cu insulină
Ca şi în cazul altor hipoglicemiante sulfonilureice, mulţi pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 stabilizat sub tratament cu insulină, pot trece în siguranţă la tratamentul cu glipizidă comprimate cu eliberare prelungită. Această schimbare de tratament trebuie să ţină seama de următoarele reguli generale:

* la pacienţii trataţi cu insulină maximum 20 unităţi pe zi, insulino-terapia poate fi întreruptă, iar tratamentul cu Glipizidă poate fi început cu dozele uzuale recomandate. Între ajustări trebuie să existe intervale de câteva zile.

* la pacienţii trataţi cu insulină în doze de peste 20 unităţi pe zi, doza de insulină trebuie redusă la jumătate, iar tratamentul cu Glipizidă poate fi început cu dozele uzuale recomandate. Reducerea ulterioară a dozelor de insulină depinde de răspunsul individual la tratament. Între ajustări trebuie să existe intervale de câteva zile.
În perioada de întrerupere a tratamentului cu insulină, pacienţii trebuie să-şi determine glicemia. Pacienţii trebuie instruiţi să se adreseze imediat medicului, dacă observă rezultate anormale ale acestor determinări.
În anumite situaţii, în special dacă pacientul a fost sub tratament cu insulină peste 40 unităţi pe zi, este recomandabilă internarea în spital pentru monitorizare în aceste perioade de tranziţie.

– Pacienţii aflaţi în tratament cu alte hipoglicemiante orale
Ca şi în cazul altor sulfonilureice, trecerea de la tratamentul cu altă substanţă sulfonilureică la cel cu Glipizidă trebuie făcută cu monitorizare concomitentă, pentru a preveni hipoglicemia (de exemplu, prin monitorizarea simptomelor sau a glicemiei), timp de minim 2 săptămâni.Trecerea se face utilizând o doză mică.

– Tratamentul asociat
Dacă la tratamentul cu Glipizidă se adaugă un alt agent hipoglicemiant, tratamentul cu acesta din urmă trebuie iniţiat la cea mai mică doză recomandată, iar pacientul trebuie atent supravegheat pentru a preveni episoadele hipoglicemice.
Dacă la tratamentul cu alţi agenţi hipoglicemianţi se adaugă Glipizidă, doza iniţială de glipizidă trebuie să fie de 5 mg. La pacienţii predispuşi la hipoglicemie, dozele iniţiale recomandate pot fi mai mici. Ajustarea se face în funcţie de evoluţia clinică a fiecărui pacient.
Atunci când colesevelam este administrat concomitent cu glipizidă GITS, concentraţia plasmatică maximă şi expunerea totală la glipizidă sunt reduse. De aceea, glipizidă GITS trebuie administrată cu cel puţin 4 ore înainte de colesevelam.

2. Ajustări
Dozele se pot creşte cu 2,5 mg sau 5 mg glipizidă, în funcţie de nivelul glicemiei. Este necesar un interval de câteva zile între ajustări. Concentraţiile plasmatice de echilibru se ating după 5 zile de tratament cu Glipizidă. La pacienţii vârstnici pot fi necesare încă 1-2 zile de tratament

3. Doza de întreținere
Doza maximă recomandată este de 20 mg glipizidă pe zi, deoarece scăderea maximă a glicemiei se înregistrează la acest nivel.
Pacienţii trataţi cu glipizidă standard (comprimate cu eliberare imediată) 5-20 mg pe zi, pot trece în siguranţă la tratamentul cu glipizidă cu eliberare modificată administrat o dată pe zi, în doză echivalentă sau mai mică.

b. Mod de administrare
Doza se administrează la micul dejun.
Atunci când colesevelam este administrat concomitent cu glipizidă GITS, concentraţia plasmatică maximă şi expunerea totală la glipizidă sunt reduse. De aceea, glipizidă GITS trebuie administrată cu cel puţin 4 ore înainte de colesevelam.

Monitorizarea tratamentului

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

a. Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (G6PD)
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (G6PD). Administrarea sulfonilureicelor la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază poate determina apariţia anemiei hemolitice, prin urmare la aceşti pacienţi trebuie luate în considerare variante terapeutice cu medicamente fără structură sulfonilureică.

b. Hipoglicemie
Toate sulfonilureicele au potenţial de inducere a reacţiilor hipoglicemice severe, care pot avea ca rezultat coma hipoglicemică şi pot necesita spitalizare.
Pacienţii cu hipoglicemie severă trebuie trataţi prin administrare adecvată de glucoză şi monitorizaţi timp de minim 24-48 de ore.

c. Insuficienţă hepatică
Insuficienţa hepaticǎ sau renalǎ pot afecta disponibilitatea glipizidei şi pot, de asemenea, determina scăderea capacităţii de gluconeogeneză, ambele crescând riscul reacţiilor hipoglicemice severe.

d. Insuficienţă renală
Insuficienţa hepaticǎ sau renalǎ pot afecta disponibilitatea glipizidei şi pot, de asemenea, determina scăderea capacităţii de gluconeogeneză, ambele crescând riscul reacţiilor hipoglicemice severe.

e. Vârstnici (≥ 65 ani)
Pacienţii vârstnici, taraţi sau malnutriţi, pacienţii cu insuficienţă suprarenală sau pituitară sunt, în mod particular, susceptibili de a prezenta reacţii hipoglicemice induse de medicamentele hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la pacienţii vârstnici şi la cei trataţi cu blocante betaadrenergice.

f. Pierderea controlului glicemiei
Dacă un pacient echilibrat printr-un anumit tratament antidiabetic este expus unui stres (de exemplu febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale) controlul glicemiei poate fi pierdut.
În aceste condiţii, poate fi necesară întreruperea tratamentului şi administrarea de insulină.
Eficienţa oricǎrui hipoglicemiant oral, inclusiv a glipizidei, în reducerea glicemiei pânǎ la nivelul ţintǎ, poate scǎdea în decursul timpului la mulţi pacienţi. Acest fapt se poate datora progresiei diabetului sau creşterii pragului de sensibilitate la medicament. Fenomenul este cunoscut ca eşec secundar, pentru a-l diferenţia de eşecul primar, în care medicamentul este ineficace chiar de la începutul tratamentului. Înainte de a considera un eşec secundar, se recomandǎ ajustarea adecvatǎ a dozelor şi a dietei.

g. Boli gastrointestinale
Reducerea marcată a timpului de retenţie gastrointestinală a Glipizida poate influenţa farmacocinetica şi în consecinţă, eficacitatea clinică a medicamentului.
Ca şi în cazul altor produse nedeformabile, trebuie manifestată prudenţă atunci când se administrează Glipizida pacienţilor cu stricturi preexistente pronunţate ale tractului gastrointestinal (patologice sau iatrogene).
Rar, au fost raportate cazuri de sindroame obstructive la pacienţii cu stricturi preexistente în asociere cu ingestia de medicamente sub forma acestor comprimate cu eliberare prelungită şi conţinând materiale nedeformabile.

h. Interacțiuni cu alte medicamente

1. cresc efectul hipoglicemiant

– Miconazol

– Fluconazol

– Voriconazol

– Antiinflamatoare nesteroidiene

– Salicilaţi

– Alcool etilic

– Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

– Antagonişti de receptori H2

2. Scad efectul hipoglicemiant

– Fenotiazine

– Corticosteroizi

– Simpatomimetice

– Tiazide

– Diuretice

– Produse tiroidiene

– Estrogeni

– Progesteroni

– Contraceptive orale

– Fenitoina

– Acid nicotinic

– Blocante ale canalelor de calciu

– Izoniazidă

– Colesevelam
Glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare prelungită trebuie administrată cu cel puţin 4 ore înainte de colesevelam pentru a fi sigur că absorbţia glipizidei nu va fi redusă de colesevelam.

i. Fertilitate, sarcină și alăptare

1. Sarcină
Glipizidă trebuie administrat în cursul sarcinii doar dacă potenţialul beneficiu terapeutic matern depăşeşte riscurile posibile asupra fătului.
Deoarece datele disponibile sugerează că nivelele anormale ale glicemiei în cursul sarcinii sunt asociate cu o incidenţă crescută a anomaliilor congenitale, se recomandă administrarea de insulină în cursul sarcinii, pentru a menţine glicemia la niveluri cât mai apropiate de valorile normale.
La nou-născuţii din mame care au primit sulfonilureice în momentul naşterii, s-a raportat hipoglicemia severă prelungită (4-10 zile).
Dacă se administrează în cursul sarcinii, tratamentul cu glipizidă trebuie întrerupt cu cel puţin o lună înaintea datei presupuse a naşterii şi trebuie utilizate alte metode terapeutice pentru menţinerea glicemiei la valori cât mai apropiate de cele normale.

2. Alăptare
Deoarece există risc de hipoglicemie la sugarii hrăniţi la sân, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, trebuie să se decidă dacă se întrerupe
alăptarea sau tratamentul. Dacă tratamentul este întrerupt şi dieta nu este suficientă pentru controlul glicemiei, trebuie avută în vedere insulinoterapia.

j. Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu au fost studiate efectele tratamentului cu glipizidă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; totuşi, nu există dovezi care să sugereze că Glucotrol XL ar influenţa aceste activităţi.
Pacienţii trebuie să cunoască simptomele hipoglicemiei şi să fie prudenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.