O nouă cercetare publicată în Diabetologia, revista Asociației Europene pentru Studiul Diabetului, arată că activitatea fizică efectuată dimineața este asociată cu un risc mai scăzut de a dezvolta diabet de tip 2, dar a constatat că nu exsită nicio asociere semnificativă statistic între activitatea fizică de seară și riscul de diabet de tip 2.
Studiul este realizat de Dr. Caiwei Tian, de la Universitatea Harvard din Cambridge și Dr. Chirag Patel,de la Harvard Medical School din Boston.
Activitatea fizică este un factor preventiv pentru diabetul de tip 2, dar momentul și consistența acesteia au fost relativ neexplorate. Dispozitivele bazate pe accelerometru, care măsoară activitatea fizică, oferă o nouă oportunitate de a măsura în mod obiectiv comportamentul pe parcursul zilei și săptămânii. S-a demonstrat că activitatea fizică de la prânz sau după-amiază, dar nu seara, este asociată cu un risc mai scăzut de mortalitate în comparație cu activitatea fizică de dimineață, dar relația cu diabetul de tip 2 rămâne nestudiată. În acest nou studiu, autorii au analizat relația dintre activitatea fizică de dimineața, după-amiaza sau seara și consistență (de rutină) și riscul de diabet de tip 2.
O cohortă de 93.095 de participanți la Biobank din Marea Britanie (vârsta medie 62 de ani), fără antecedente de diabet de tip 2, au purtat un accelerometru la încheietura mâinii timp de 1 săptămână. Autorii au convertit informațiile accelerometrului pentru a estima echivalentul metabolic al sarcinii (MET) (o măsură comună a activității fizice), însumând MET-ore de activitate fizică totală. Activitatea fizică în oră MET surprinde toate tipurile de activități întreprinse de o persoană pe parcursul zilei și măsurate cu accelerometrul, inclusiv treburile casnice, mersul pe jos și activitatea fizică susținută. Autorii au măsurat MET finalizate în trei segmente de timp (dimineața, după-amiaza și seara), împărțite în orele 06:00–12:00 (dimineața), 12:00–18:00 (după-amiază) și 18:00–24. :00 ore (seara).
Autorii au cuantificat consistența activității fizice analizând variația sau diferența activității fiecărei persoane față de propria medie personală. Cele cu abateri mai mici au fost mai consecvente și invers. Autorii au luat în considerare, de asemenea, intensitatea exercițiilor fizice: activitate fizică moderată până la viguroasă (MVPA) și activitate fizică viguroasă (VPA) în asociere cu incidența diabetului de tip 2.
Autorii au observat asocieri de protecție ale activității fizice, fiecare creștere cu 1 unitate a MET fiind asociată cu o reducere cu 10% și 9% a riscului de diabet de tip 2 dimineața și, respectiv, după-amiaza. Cu toate acestea, nu a existat o asociere semnificativă statistic între activitatea fizică de seară și riscul de diabet de tip 2.
Relația cu activitatea fizică de dimineața și după-amiaza a fost în mare măsură liniară, ceea ce înseamnă că acele persoane cu mai multe MET-h completate au avut un risc mult mai mic de a dezvolta diabet de tip 2 decât cei cu mai puțin (10% / 9% per MET-h, pentru dimineața și după-amiaza, respectiv).
Autorii au considerat că factorii de stil de viață, cum ar fi cantitatea de somn și aportul alimentar, ar influența cantitatea de activitate fizică întreprinsă dimineața, după-amiaza și seara și, prin urmare, rolul pe care îl are activitatea în riscul de diabet. Pentru a aborda modul în care acești factori influențează activitatea fizică, autorii au luat în considerare acești factori în modelele lor analitice. Ei au descoperit că, atunci când s-au ajustat pentru factorii stilului de viață, asocierile pentru orele MET cu diferite ore ale zilei au devenit mai precise.
Consistența activității fizice măsurate prin MET nu a fost asociată cu diabetul de tip 2, dar intensitatea, atât MVPA, cât și VPA, a fost asociată cu un risc scăzut de diabet de tip 2 în orice moment al zilei.
Autorii spun că studiul lor este primul raport privind efectul consecvenței activității și explică: „Consecvența sau rutina activității fizice nu a fost puternic asociată cu diabetul de tip 2. Cu alte cuvinte, persoanele care exercită o activitate fizică operioadă mai mică de timp mai frecvent, prezintă un risc nu mai mic de diabet decât persoanele care exercită aceeași cantitate totală, dar cu o rutină mai mică.”
Spre deosebire de studiile anterioare, autorii subliniază că unul dintre punctele forte ale acestei noi cercetări este că au folosit MET, care măsoară obiectiv activitatea fizică, pentru a lua în considerare toate activitățile zilnice. Rezultatele lor au fost, de asemenea, semnificative statistic după ajustarea pentru alte variabile ale stilului de viață, inclusiv somnul, dieta, educația și venitul.
„Descoperirile noastre susțin că activitatea fizică totală, dar nu și consistența acesteia pe parcursul săptămânii, poate fi un factor important, care influențează riscul de diabet de tip 2. Momentul activității poate juca un rol în atenuarea riscului de diabet. Descoperirile sugerează, de asemenea, că este utilă includerea unor activități de intensitate mai mare pentru a ajuta la reducerea riscului de a dezvolta diabet și alte boli cardiovasculare”, conluzionează autorii.
Sursa: News-medical.net
