O echipă de cercetători de la Universitatea din Bonn, Germania, a identificat o moleculă care poate ajuta la arderea grăsimilor și care ar putea indica un nou tratament pentru obezitate.

Oamenii și majoritatea celorlalte mamifere au două tipuri de celule adipoase sau țesut adipos. Celulele adipoase albe de grăsime stochează energie și celulele adipoase brune ard acea energie pentru a produce căldură.

Celulele adipoase sunt principalele structuri din organism care stochează grăsimea.

În ziua de azi, majoritatea oamenilor optează pentru o dietă care le oferă energie și se mișcă mai puțin, ceea ce înseamnă că nu sunt folosite cu adevărat celulele adipoase brune și nu acumulează celule adipoase albe, ceea ce duce la creșterea în greutate. Celulele adipoase brune care țin nou-născuților de cald încetează treptat să funcționeze și dispar.

„Se știe că celulele adipoase brune sunt pline de mitocondrii, care sunt o sursă de energie și căldură. Celulele adipoase brune sunt cele mai abundente la sugari și scad odată cu vârsta”, susține Dr. Mir Ali, chirurg bariatric.

 Numărul persoanelor care suferă de obezitate severă în întreaga lume continuă să crească. De aceea, oamenii de știință, precum și autorul studiului, Dr. Alexander Pfeifer de la Institutul de Farmacologie și Toxicologie de la Universitatea din Bonn spune: “căutăm substanțe care stimulează grăsimea brună și astfel crește arderea grăsimilor”.

Într-un studiu pe celule, cercetătorii au descoperit că celulele adipoase brune care au fost supuse stresului secretă cantități mari de inozină. Inozina susţine funcţia metabolică şi produce energie.

Inozina a activat apoi alte celule de grăsime maro pentru a începe să ardă energie și, de asemenea, a convertit unele celule de grăsime albe în celule de grăsime maro.

Apoi au investigat efectul inozinei la șoareci. Șoarecii cărora li s-a injectat inozină au avut un consum de oxigen semnificativ mai mare decât cei care nu au fost injectați, ceea ce indică un consum mai mare de energie. De asemenea, șoarecii au dezvoltat mai multe celule de grăsime maro.

În plus, șoarecii tratați cu inozină în timp ce urmau o dietă bogată în grăsimi au slăbit în comparație cu martorii, în ciuda aportului alimentar identic.

Cercetătorii cred că această observație poate indica o potențială valoare terapeutică a inozinei ca tratament pentru obezitate.

Inozina pare a fi cea mai eficientă atunci când se află în lichidul extracelular. Atât șoarecii, cât și oamenii au o moleculă de transport în membranele celulare prin care inozina pătrunde în celule. Cercetătorii au tratat șoarecii cu un medicament, dipiridamol, care inhibă acești transportatori. Dipiridamol este un tratament aprobat pentru tulburările de coagulare a sângelui la oameni.

La aproximativ 2% până la 4% dintre oameni, transportatorii sunt mai puțin activi, iar acești oameni tind să fie mai slabi decât cei cu transportoare mai active. Deci, cercetătorii sugerează că inhibarea transportatorilor poate fi o modalitate de a stimula arderea energiei.

În funcție de studiile ulterioare cercetătorii sugerează că medicamentul ar putea fi baza unui tratament pentru obezitate.

 

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății prevalența obezității s-a triplat la nivel mondial. Obezitatea și supraponderalitatea sunt mai răspândite în țările cu venituri mari, dar cifrele cresc rapid și în țările cu venituri mici și medii.

Peste 40% dintre adulții din Statele Unite și 28% dintre adulții din Regatul Unit au în prezent obezitate. Daca se adaugă cei supraponderali, cifrele cresc la 73%  în SUA și aproape 63% în Marea Britanie.

Obezitatea și excesul de greutate sunt factori de risc pentru multe afecțiuni, inclusiv boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, diabet de tip 2, boli de rinichi și unele tipuri de cancer.

Descoperirile studiului au publicate în luna iulie în revista Nature.

Material preluat și tradus de pe Medicalnewstoday.com.