Tații prezintă un risc aproape dublu de a transmite diabetul de tip 1 copiilor lor decât mamele afectate de această boală, potrivit unei noi analize.
Potrivit datelor prezentate la reuniunea anuală din acest an a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD), o meta-analiză care a inclus date de la peste 11.000 de persoane cu diabet de tip 1, indică că persoanele cu diabet de tip 1 au o probabilitate de 1,8 ori mai mare să aibă un tată cu diabet de tip 1, decât o mamă cu această afecțiune autoimună.
„Descoperirile noastre sugerează că protecția relativă asociată cu a avea o mamă față de tată cu diabet zaharat de tip 1 este un efect pe termen lung, care se extinde până la viața adultă”, a declarat Dr. Lowri Allen, cercetător principal al Grupului de Cercetare a Diabetului de la Universitatea din Cardiff.
Diabetul de tip 1 reprezintă o zonă cu nevoi semnificative nesatisfăcute pentru sistemele de sănătate publică. Cu toate acestea, deși progresul nu a abordat nevoia nesatisfăcută în managementul diabetului de tip 1, conduita terapeutică a început să producă mai mulți agenți promițători, inclusiv prima terapie aprobată de FDA pentru întârzierea progresiei diabetului de tip 1 în teplizumab (Tzield). Dincolo de teplizumab, care are o indicație specifică pentru întârzierea apariției diabetului zaharat de tip 1 în stadiul 3, alți agenți, cum ar fi VX-880 derivat din celule stem, au dat comunității speranța că îm cursa lor pentru un remediu pot avea în curând o linie de sosire.
Chiar și cu acest progres terapeutic, cauzele diabetului de tip 1 rămân necunoscute, iar factorii de risc reprezintă un deficit de cunoștințe cu implicații clinice semnificative, având în vedere rapoartele privind ratele în creștere ale diabetului de tip 1 în ultimii ani.
Având în vedere acest lucru, Allen și o echipă de colegi de la instituții din Marea Britanie, Suedia și Statele Unite au conceput actuala cercetare ca o meta-analiză. Cercetătorii au identificat o cohortă de 11.475 de persoane cu vârsta cuprinsă între 0 și 88 de ani cu diabet de tip 1 pentru includere.
Rezultatul principal de interes pentru studiu a fost proporția de pacienți cu tați cu diabet tip 1, față de mame. De remarcat, anchetatorii au planificat analize secundare pentru a determina dacă această comparație a fost modificată de vârsta la diagnosticare sau de momentul diagnosticului parental în raport cu creșterea descendenților. În plus, anchetatorii și-au exprimat interesul în explorarea diferențelor în scorul de risc genetic al diabetului de tip 1 GRS2 între indivizii cu mame și tați cu diabet zaharat de tip 1.
Analiza, în funcție de momentul diagnosticării, a sugerat că probabilitatea de a avea un tată afectat de ceastă afecțiune, a fost mai mare decât de a avea o mamă afectată, indiferent dacă un pacient a fost sau nu diagnosticat cu diabet de tip 1 înainte de a împlini vârsta de 18 ani (OR, 1,64; IC 95%, 1,14 până la 2,37; P < 0,0001) sau diagnosticat la 18 ani sau mai mult (OR, 1,80; IC 95%, 1,58 până la 2,05; P < 0,0001).
O analiză ulterioară a indicat că probabilitatea crescută de a avea un tată cu diabet zaharat de tip 1 a fost semnificativă, numai dacă diagnosticul a apărut înainte de nașterea copiilor (OR, 1,92; IC 95%, 1,30 până la 2,83; P = 0,001). Rezultatele au indicat, de asemenea, că vârsta la diagnostic și curbele de supraviețuire fără diabet zaharat de tip 1 au fost comparabile în rândul descendenților taților și mamelor afectate (P = 0,31 și, respectiv, P = 0,94). Anchetatorii au subliniat că nu au fost observate diferențe semnificative în GRS2 între indivizii cu tați afectați față de mame (P = 0,31).
„Acest studiu, cel mai mare care a investigat riscul de diabet de tip 1 la persoanele cu mame și tați afectați, ne-a îmbogățit înțelegerea diferențelor de risc parental, protecția maternă relativă împotriva diabetului de tip 1 și mecanismele care stau la bază”, a spus Dr.Richard Oram, cercetător al Departamentului de Științe Clinice și Biomedicale, Facultatea de Medicină a Universității din Exeter.
Sursa: Hcplive.com
