Diagnosticul şi clasificarea tulburărilor metabolismului glucidic

Metabolismul glucidelor cuprinde totalitatea reacţiilor biochimice de catabolism şi anabolism ale acestora, reglate prin mecanisme proprii sau de control (1, 2). Alterarea metabolismului glucidic poate să apară prin deficite de substrat, de stocare, dar mai ales prin modificarea concentraţiei şi/sau acţiunii hormonilor implicaţi în reglare (cum ar fi scăderea concentraţiei
şi/sau alterarea acţiunii insulinei) (1, 3).

1.1. Diabetul zaharat

Diabetul zaharat (DZ) este un sindrom heterogen caracterizat prin hiperglicemie cronică (bazală şi/sau postprandială), care se poate asocia cu modificări ale metabolismului lipidic, proteic, hidro-electrolitic, respectiv energetic (4).
Diagnosticul DZ se bazează pe dozarea glicemiei à jeun (bazale) (în absenţa unei ingestii calorice de minim 8 ore), a glicemiei la 2 ore după ingestia de glucoză în cadrul testului de toleranţă la glucoză pe cale orală (TTGO), a HbA1c, respectiv a glicemiei măsurate întâmplător (ocazional), în anumite circumstanţe (Tabelul 1.1) (5). Dozarea glicemiei trebuie efectuată din plasmă, iar determinarea HbA1c realizată printr-o metodă certificată NGSP (National Glycohemoglobin Standardization Program) şi standardizată la metoda de referinţă DCCT (6).
Aceste teste sunt acceptate de către OMS şi ADA şi utilizate inclusiv pentru identificarea prediabetului (hiperglicemiei intermediare) (6 – 9).