Gliclazidă

Definiţie | Criterii de includere | Doze şi mod de administrare | Monitorizarea tratamentului | Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare | Contraindicaţii | Reacţii adverse | Întreruperea tratamentului | Prescriptori

DEFINIŢIE

CRITERII DE INCLUDERE

Gliclazidă este indicat în tratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent (de tip 2) la adulţi, atunci când regimul dietetic, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru a controla glicemia. De asemenea, pentru reducerea riscului de complicaţii macro- şi micro-vasculare, în special a nefropatiei nou-apărute sau agravate, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 trataţi pe baza unei strategii de control intensiv al glicemiei.

Doze şi mod de administrare

a. Doze

1. Doza inițială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi.

– Trecerea de la alte forme de gliclazidă
1 comprimat de gliclazidă cu eliberare imediată de 80 mg este echivalent cu 1 comprimat cu eliberare prelungită de 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face, cu condiţia unei monitorizări atente a glicemiei.

– Trecerea de la alt antidiabetic oral la gliclazidă
Trebuie luate în considerare dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior. În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30 mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung, poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemia. Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului descrisă anterior, pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.

– Tratament asociat cu alte antidiabetice
Gliclazidă poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau insulină. La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu gliclazidă, poate fi iniţiat tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.

– Vârstnici (> 65 ani)
Gliclazidă trebuie administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii cu vârsta sub 65 ani.

– Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată se pot utiliza aceleaşi doze ca în cazul pacienţilor cu funcţie renală normală, cu monitorizarea atentă a pacientului. Aceste date au fost confirmate în timpul studiilor clinice.

– Pacienţi cu risc de hipoglicemie: subnutriţi sau malnutriţi, cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenală), după întreruperea unei terapii prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi, cu boli vasculare severe (boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară difuză).
La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea dozei zilnice iniţiale minime, de 30 mg.

Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Gliclazidă la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

2. Doza de întreținere
Dacă glicemia este controlată, doza iniţială se va menţine şi ca tratament de întreţinere.

3. Ajustări
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau 120 mg pe zi.
Intervalul dintre creşterile succesive ale dozelor trebuie să fie de cel puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.

b. Mod de administrare
Doza zilnică se administrează într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun. Se recomandă să se înghită comprimatele întregi, fără a fi mestecate sau sfărâmate.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.

Monitorizarea tratamentului

În timpul tratamentului cu gliclazidă este necesară monitorizarea concentraţiei de zahăr din sânge (şi eventual din urină), precum şi a hemoglobinei glicozilate (HbA1c).

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

a. Copii și adolescenți
Gliclazidă nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, datorită lipsei datelor privind administrarea la această grupă de vârstă.

b. Hipoglicemie
Acest tratament trebuie recomandat doar dacă pacienţii au un aport alimentar regulat (incluzând şi micul dejun). Este important ca aceştia să aibă un aport regulat de carbohidraţi, din cauza riscului crescut de hipoglicemie în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut scăzut de carbohidraţi. Hipoglicemia este mai posibil să apară în timpul dietelor hipocalorice, după efort fizic prelungit sau intens, în cazul consumului de alcool etilic sau dacă se utilizează o combinaţie de medicamente hipoglicemiante. Hipoglicemia poate să apară după administrarea de sulfoniluree.
În unele cazuri, hipoglicemia poate fi severă şi prelungită. Pot fi necesare spitalizarea şi administrarea de glucoză timp de câteva zile.
Pentru a reduce riscul de episoade hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor şi a dozei utilizate, precum şi instruirea pacientului.
Factori care cresc riscul de hipoglicemie:

1. pacientul refuză tratamentul sau (în special la vârstnici) nu poate coopera

2. malnutriţie, mese neregulate, omiterea meselor, perioade de post sau modificări ale dietei

3. dezechilibru între exerciţiul fizic şi aportul de hidrocarbonaţi

4. insuficienţă renală

5. insuficienţă hepatică severă

6. supradozaj

7. afecţiuni endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă suprarenală

8. administrarea concomitentă a anumitor medicamente

c. Insuficienţă renală
Insuficienţa renală: farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la pacienţii cu insuficienţă renală severă. În cazul apariţiei unui episodhipoglicemic la aceşti pacienţi, există riscul ca acesta să fie prelungit, ca urmare fiind recomandată o abordare terapeutică adecvată.

d. Insuficienţă hepatică
Insuficienţa hepatică: farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la pacienţii cu insuficienţă hepatică. În cazul apariţiei unui episodhipoglicemic la aceşti pacienţi, există riscul ca acesta să fie prelungit, ca urmare fiind recomandată o abordare terapeutică adecvată.

d. Control deficitar al glicemiei
La un pacient la care se administrează tratament antidiabetic, controlul glicemiei poate fi influenţat de oricare dintre următoarele: produse din sunătoare (Hypericum perforatum), febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de insulină.
La mulţi pacienţi, eficacitatea în scăderea glicemiei a antidiabeticelor orale, incluzând gliclazida, poate să scadă în decursul timpului, fie din cauza agravării diabetului zaharat, fie din cauza reducerii răspunsului la tratament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar şi este diferit de eşecul primar, produs atunci când o substanţă activă este ineficace ca tratament de primă linie. Înainte de a încadra pacientul în grupul celor cu eşec secundar, trebuie luate în considerare ajustarea adecvată a dozei şi complianţa la dietă.

e. Disglicemie
Au fost raportate tulburări ale glicemiei, inclusiv hipoglicemie și hiperglicemie, la pacienții diabetici care au primit tratament concomitent cu fluorochinolone, în special la pacienții vârstnici.

f. Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (G6PD)
Tratamentul cu sulfoniluree la pacienţii cu deficit de G6PD poate cauza anemie hemolitică. Deoarece gliclazida aparţine acestei clase terapeutice, se recomandă precauţie la utilizarea la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avut în vedere un tratament alternativ.

g. Porfirie
Au fost descrise cazuri de porfirie acută la pacienții care au porfirie și au primit tratament cu alte sulfoniluree.

h. Intoleranţă la lactoză
Gliclazida nu trebuie administrat la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

i. Interacţiuni cu alte medicamente

1. cresc efectul hipoglicemiant

– miconazol
Administrarea concomitentă este contraindicată.

– fenilbutazonă
Dacă este administrată sistemic, administrarea concomitentă este nerecomandată

– alcool etilic
Administrarea concomitentă este nerecomandată.

– insulină
Necesită precauţie la utilizare.

– acarboză
Necesită precauţie la utilizare.

– metfomin
Necesită precauţie la utilizare.

– tiazolidindione
Necesită precauţie la utilizare.

– inhibitori de 4-dipeptidilpeptidază
Necesită precauţie la utilizare.

– agoniști ai receptorilor GLP1
Necesită precauţie la utilizare.

– beta-blocante
Necesită precauţie la utilizare.

– fluconazol
Necesită precauţie la utilizare.

– inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
Necesită precauţie la utilizare.

– antagonişti ai receptorilor H2
Necesită precauţie la utilizare.

– IMAO
Necesită precauţie la utilizare.

– sulfonamide
Necesită precauţie la utilizare.

– claritromicină
Necesită precauţie la utilizare.

– antiinflamatoare nesteroidiene
Necesită precauţie la utilizare.

2. cresc efectul hipoglicemiant

– danazol
Administrare concomitentă nerecomandată.

– clorpromazină
Administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

– corticosteroizi
Aadministrare sistemică şi locală: intraarticulară, cutanată, rectală – Administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

– tetracosactidă
Administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

– ritodrină
Administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

– salbutamol
Administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

– terbutalină
(i.v.) – Administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

– produse din sunătoare (Hypericum perforatum)
Administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

3. determină disglicemie

– fluorochinolone
Poate determina disglicemie; administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

– anticoagulante
Pot determina disglicemie; administrare concomitentă care necesită precauție la utilizare.

j. Fertilitate, sarcină și alăptare

1. Sarcină
Datele provenite din utilizarea gliclazidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini), chiar dacă sunt disponibile câteva date referitoare la utilizarea altor sulfoniluree.
În studiile la animale, gliclazida nu a demonstrat efect teratogen. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii.
Controlul diabetului zaharat trebuie realizat înaintea momentului concepţiei, pentru a reduce riscul de malformaţii congenitale determinate de diabetul zaharat necontrolat.
Pentru tratamentul diabetului în timpul sarcinii nu se recomandă utilizarea antidiabeticelor orale, insulina fiind medicamentul de primă intenţie. Se recomandă trecerea de la tratamentul oral la cel cu insulină înainte de planificarea sarcinii sau imediat după stabilirea diagnosticului de sarcină.

2. Alăptare
Nu există informaţii privind excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor săi în laptele uman. Din cauza riscului de hipoglicemie neonatală, acest medicament este contraindicat în timpul alăptării. Nu poate fi exclus un oarecare risc asupra nou-născuților/sugarilor.

3. Fertilitate
Nu s-a evidențiat niciun efect asupra fertilității la șobolani de ambele sexe.

k. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gliclada nu prezintă sau are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie informaţi asupra simptomelor hipoglicemiei care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, în special la iniţierea tratamentului.

Contraindicaţii

a. Hipersensibilitate la substanța activă

b. Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţi

c. Hipersensibilitate la alte sulfoniluree

d. Hipersensibilitate la sulfonamide

e. Diabet zaharat de tip 1

f. Precomă şi comă diabetică

g. Cetoacidoză diabetică

h. Insuficienţă renală severă: în acest caz se recomandă utilizarea insulinei

i. Insuficienţă hepatică severă: în acest caz se recomandă utilizarea insulinei

j. Tratament cu miconazol

k. Alăptare

Reacţii adverse

a. Hipoglicemie
Cea mai frecventă reacție adversă la utilizarea gliclazidei este hipoglicemia.
Similar altor sulfoniluree, tratamentul cu Gliclazida poate produce hipoglicemie, dacă orarul meselor nu este respectat şi, mai ales, dacă sunt omise mesele. De obicei, simptomele dispar după ingestia de glucide (zahăr); îndulcitorii artificiali nu au efect. În urma experienţei cu alte sulfoniluree, s-a observat că hipoglicemia poate să reapară chiar dacă măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.
Dacă episodul hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă a fost controlat temporar prin ingestie de zahăr, poate fi necesar tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.

b. Dureri abdominale
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Acestea pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

c. Greaţă
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Acestea pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

d. Vărsături
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Acestea pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

e. Dispepsie
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Acestea pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

f. Diaree
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Acestea pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

g. Constipaţie
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Acestea pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

h. Erupţii cutanate tranzitorii

i. Prurit

j. Urticarie

k. Angioedem

l. Eritem

m. Erupţii maculopapulare

n. Sindrom StevensJohnson

o. Necroliză epidermică toxică

p. Afecțiuni buloase autoimune

q. Erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice

r. Anemie

s. Leucopenie

t. Trombocitopenie

u. Granulocitopenie

v. Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină)

w. Hepatită

x. Icter colestatic
În cazul apariţiei de icter colestatic se recomandă întreruperea tratamentului. De regulă, aceste simptome dispar o dată cu întreruperea tratamentului.

y. Tulburări de vedere
Pot să apară tulburări de vedere tranzitorii, în special la începutul tratamentului, din cauza modificării valorilor glicemiei.

z. Eritrocitopenie

a1. Agranulocitoză

b1. Anemie hemolitică

c1. Pancitopenie

d1. Vasculite alergice

e1. Hiponatremie

Întreruperea tratamentului

Prescriptori