Glucagonum

Data actualizării – 2019

Informații extrase din RCP corespunzătoare moleculei

Denumiri comerciale: Baqsimi (Eli Lilly)

DEFINIŢIE

CRITERII DE INCLUDERE

Glucagonum este indicat pentru tratamentul hipoglicemiei severe la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 4 ani și peste, cu diabet zaharat.

Doze şi mod de administrare

a. Doze
Doza recomandată este de 3 mg glucagon, administrată într-o nară.

b. Mod de administrare
Doar pentru administrare intranazală. Se administrează într-o singură nară. Glucagonul este absorbit în mod pasiv prin mucoasa nazală. Nu este necesară inhalarea sau inspirarea profundă după administrare.
Instrucţiuni privind administrarea:

1. Se îndepărtează folia protectoare trăgând de banda roşie

2. Se scoate flaconul cu doză unică din tub. Nu se apasă pistonul decât în momentul în care sunteţi pregătit să administraţi doza.

3. Se ține flaconul cu doză unică între degetul mare şi arătător. Nu se testează dispozitivul înainte de folosire deoarece conţine o singură doză de glucagon şi nu poate fi reutilizat.

4. Se introduce uşor vârful dispozitivului într-una dintre nări până când degetul/degetele ating exteriorul nasului.

5. Se apasă pistonul până la capăt. S-a administrat doza completă atunci când linia verde nu mai este vizibilă.

6. Dacă persoana este inconştientă, se întoarce pe o parte pentru a evita riscul înecării.

7. După administrarea dozei, aparţinătorul trebuie să solicite imediat asistenţă medicală.

8. Odată ce pacientul a răspuns la tratament, se administrează carbohidrați pe cale orală pentru a restabili nivelul glicogenului hepatic şi a preveni reapariţia hipoglicemiei.

Monitorizarea tratamentului

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

a. Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea Baqsimi la sugari şi copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

b. Vârstnici (≥ 65 ani)
Există date limitate cu privire la siguranța şi eficacitatea la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi nu sunt disponibile astfel de date la pacienţi cu vârsta de 75 de ani şi peste.

c. Feocromocitom
În prezenţa feocromocitomului, glucagonul poate stimula eliberarea de catecolamine de la nivelul tumorii. În cazul unei creşteri bruşte a tensiunii arteriale, utilizarea blocantelor -adrenergice neselective s-a dovedit eficientă în scăderea tensiunii arteriale. Utilizarea Glucagonum este contraindicată la pacienţii cu feocromocitom

d. Insulinom
La pacienţii cu insulinom, administrarea de glucagon poate determina o creştere iniţială a glicemiei. Pe de altă parte, administrarea glucagonului poate stimula, în mod direct sau indirect (ca urmare a creşterii iniţiale a glicemiei) eliberarea unei cantităţi excesive de insulină de la nivelul insulinomului şi cauza astfel hipoglicemie. Pacientului care manifestă simptome de hipoglicemie după o doză de glucagon trebuie să i se administreze glucoză pe cale orală sau intravenoasă.

e. Reacţii alergice şi de hipersensibilitate
Pot apărea reacţii alergice, care au fost raportate în asociere cu glucagonul injectabil, acestea incluzând erupţie cutanată generalizată şi, în unele cazuri, şoc anafilactic cu dificultăţi de respiraţie şi hipotensiune arterială. Dacă pacientul prezintă dificultăţi de respiraţie, solicitaţi imediat asistenţă medicală.

f. Depozitele de glicogen şi hipoglicemia
Glucagonul este eficient în tratarea hipoglicemiei numai în contextul prezenţei unor depozite suficiente de glicogen la nivel hepatic. Deoarece glucagonul este ineficient sau are o eficienţă redusă în cazurile de inaniţie, insuficienţă suprarenală, consum cronic de alcool etilic sau hipoglicemie cronică, aceste afecţiuni trebuie gestionate prin administrarea de glucoză.
După ce pacientul răspunde la tratament, pentru a împiedica reapariţia hipoglicemiei, trebuie să administraţi carbohidraţi orali care să restabilească nivelul glicogenului hepatic.

g. Interacţiuni cu alte medicamente
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile Glucagonum cu alte medicamente.

1. interacțiune antagonică
Insulina reacționează antagonic față de glucagon.

2. cresc efectul hipoglicemiant
Atunci când este utilizat concomitent cu indometacinul, glucagonul îşi poate pierde proprietatea de creştere a nivelului glucozei sanguine şi poate chiar determina apariţia hipoglicemiei.

3. Beta-blocante
La pacienţii trataţi cu beta-blocante se poate anticipa o creştere mai mare atât a frecvenţei cardiace, cât şi a tensiunii arteriale, dar creşterea va fi tranzitorie datorită timpului de înjumătăţire plasmatic scurt al glucagonului.
Tratamentul cu glucagon are ca rezultat eliberarea catecolaminei de la nivelul glandelor suprarenale şi utilizarea concomitentă a beta-blocantelor poate conduce la stimularea alfa-andrenergică necontracarată şi, în consecinţă, la o creştere şi mai mare a tensiunii arteriale.

4. Warfarină
Glucagonul poate amplifica efectul anticoagulant al warfarinei.

h. Fertilitate, sarcină şi alăptare

1. Sarcină
Glocagonum poate fi utilizat în perioada sarcinii. Glucagonul nu traversează bariera placentară la om.
Utilizarea glucagonului la femeile gravide cu diabet zaharat nu a raportat niciun efect dăunător cunoscut în ceea ce privește cursul sarcinii, sau asupra fătului și nou-născutului.

2. Alăptare
Glucagonum poate fi utilizat în perioada alăptării. Glucagonul este eliminat foarte rapid din circuitul sanguin și astfel este anticipată excretarea unei cantităţi foarte mici în laptele matern la femeile aflate în perioada de alăptare, după tratamentul reacţiilor severe de hipoglicemie. Întrucât glucagonul este degradat la nivelul tractului digestiv şi nu poate fi absorbit în formă intactă, acesta nu va exercita niciun efect metabolic asupra copilului.

3. Fertilitate
Nu s-au efectuat studii privind efectele glucagonului pulbere nazală asupra fertilităţii. Studiile la şobolani au evidenţiat faptul că glucagonul nu are efecte negative asupra fertilităţii.

i. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Glucagonum are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Capacitatea de concentrare şi reacţie a pacientului poate fi afectată în urma unui episod de hipoglicemie, care poate persista un scurt interval de timp după administrarea tratamentului. Acest lucru poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt deosebit de importante, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.

Contraindicaţii

a. Hipersensibilitate la substanţa activă

b. Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţi

c. Pacienţi cu feocromocitom

Reacţii adverse

a. Cefalee

b. Disgeuzie

c. Creşterea secreţiei lacrimale

d. Hiperemie oculară

e. Prurit ocular

f. Rinoree

g. Disconfort nazal

h. Congestie nazală

i. Prurit nazal

j. Strănut

k. Iritaţie în gât

l. Tuse

m. Epistaxis

n. Parosmie

o. Vărsături

p. Greață

q. Prurit

r. Creşterea tensiunii arteriale sistolice

s. Creşterea tensiunii arteriale diastolice

t. Creşterea frecvenţei cardiace

Întreruperea tratamentului

Prescriptori

hidden