Sitagliptin + Metformin

Definiţie | Criterii de includere | Doze şi mod de administrare | Monitorizarea tratamentului | Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare | Contraindicaţii | Reacţii adverse | Întreruperea tratamentului | Prescriptori

DEFINIŢIE

CRITERII DE INCLUDERE

Combinaţia (sitagliptina+metformin) este indicată la pacienţii adulţi, diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 2 ca adjuvant la dietă şi exerciţiul fizic, în vederea ameliorării controlului glicemic:

a. În monoterapie, la pacienţii controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie sau la cei care au fost deja trataţi cu asocierea dintre sitagliptin şi metformin.

b. În terapie triplă

1. în asociere cu metformin şi o sulfoniluree, la pacienţii controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin şi o sulfoniluree

2. în asociere cu metformin şi un agonist PPARy, la pacienţii controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin şi un agonist PPARy

3. în asociere cu insulină şi metformin, la pacienţii la care doza stabilă de insulină şi metformin în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat

Doze şi mod de administrare

a. Doze
Doza tratamentului antihiperglicemic cu Combinaţia (sitagliptină+metformin) trebuie individualizată în funcţie de regimul actual al pacientului, eficacitate şi tolerabilitate, fără a se depăşi doza zilnică maximă recomandată de 100 mg sitagliptin.

Monitorizarea tratamentului

Monitorizarea se face de către medicul prescriptor, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza parametrilor clinici şi paraclinici:

a. clinic: toleranţa individuală, semne şi simptome de reacţie alergică, evaluarea funcţiei renale sau alte evaluări clinico-biochimice, acolo unde situaţia clinică o impune

b. paraclinic, prin determinarea valorii glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în parte şi evaluarea HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni.

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

a. Diabet zaharat de tip 1
Combinaţia (sitagliptină+metformin) nu trebuie utilizată la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1.

b. Cetoacidoză diabetică
Combinaţia (sitagliptină+metformin) nu trebuie utilizată în tratamentul cetoacidozei diabetice.

c. Pancreatită
După punerea pe piaţă au fost raportate spontan reacţii adverse de pancreatită acută. Pacienţii trebuie informaţi despre simptomul caracteristic al pancreatitei acute: durere abdominală severă, persistentă.

d. Insuficienţă renală
Metforminul şi sitagliptinul sunt cunoscute a fi excretate prin rinichi în mod substanţial. Acidoza lactică asociată cu metformin se intensifică cu gradul de afectare al funcţiei renale, de aceea, concentraţiile serice de creatinină trebuie determinate cu regularitate: cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală, cel puţin de două până la patru ori pe an la pacienţii cu valori ale creatininei serice la sau peste limita superioară a valorilor normale şi la pacienţii vârstnici.

Contraindicaţii

a. Hipersensibilitate la substanţa activă

b. Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţi

c. Cetoacidoză diabetică

d. Precomă diabetică

e. Insuficienţă renală moderată şi severă

f. Condiţii acute cu potenţial de alterare a funcţiei renale

g. Afecțiuni care pot provoca hipoxie tisulară

h. Insuficienţă hepatică

i. Intoxicaţie alcoolică acută

j. Alcoolism

k. Alăptare

Reacţii adverse

(Informații preluate din RCP-urile moleculei)

Nu s-au efectuat studii clinice terapeutice cu asocierea sitagliptină/metformină, cu toate acestea a fost demonstrată bioechivalenţa asocierii sitagliptină/metformină cu sitagliptina şi metformina administrate concomitent. Au fost raportate reacţii adverse grave, incluzând pancreatită şi reacţii de hipersensibilitate. Hipoglicemia a fost raportată la administrarea în asociere cu sulfoniluree (13,8 %) şi insulină (10,9 %).

a. Trombocitopenie

b. Hipersensibilitate, – reactii de hipersensibilitate, incluzând răspunsuri anafilactice

c. Hipoglicemie

d. Somnolență

e. Boală pulmonară interstiţială

f. Diaree

g. Greaţă

h. Flatulenţă

i. Constipaţie

j. Durere la nivelul abdomenului superior

k. Vărsături

l. Pancreatită acută

m. Pancreatită hemoragică şi necrotică letală şi non letală

n. Prurit

o. Angioedem

p. Erupţie cutanată tranzitorie

q. Urticarie

r. Vasculită cutanată

s. Afecţiuni cutanate exfoliative, inclusiv sindromul Stevens-Johnson

t. Pemfigoid bulos

u. Artralgie

v. Mialgie

w. Durere la nivelul extremităţilor

x. Dorsalgie

y. Artropatie

z. Insuficienţă renală

a1. Insuficienţă renală acută

Unele reacții adverse au fost observate mai frecvent în studiile privind utilizarea în asociere a sitagliptină și metformină cu alte medicamente antidiabetice decât în studiile privind utilizarea de sitagliptină și metformină în monoterapie. Acestea au inclus hipoglicemie (frecvența de apariție: foarte frecvente la asocierea cu sulfoniluree sau insulină), constipație (frecvente la asocierea cu sulfoniluree), edem periferic (frecvente la asocierea cu pioglitazonă) și cefalee și xerostomie (mai puțin frecvente la asocierea cu insulină).

Sitagliptină: În studiile de monoterapie cu sitagliptină 100 mg administrată o dată pe zi, comparativ cu placebo, reacţiile adverse raportate au fost cefalee, hipoglicemie, constipaţie şi ameţeli.
La aceşti pacienţi, evenimentele adverse raportate indiferent de relaţia de cauzalitate cu medicamentul, care au apărut în proporţie de cel puţin 5 %, au inclus infecţii ale tractului respirator superior şi nazofaringite. În plus, osteoartrita şi durerea la nivelul extremităţilor au fost raportate mai puţin frecvent (> 0,5 % mai mult printre utilizatorii de sitagliptină faţă de cei din grupul de control).

Metformină: Au fost raportate foarte frecvent simptome gastro-intestinale atât în studiile clinice cât și în utilizarea după punerea pe piață a metforminei. Simptome gastro-intestinale cum sunt greața, vărsăturile, diareea, durerea la nivelul abdomenului și pierderea apetitului alimentar apar mai frecvent la începerea tratamentului şi dispar spontan în cele mai multe cazuri. Reacţiile adverse suplimentare asociate cu metformina includ gust metalic (frecvente); acidoză lactică, tulburări ale funcţiei hepatice, hepatită, urticarie, eritem și prurit (foarte rare). Tratamentul pe termen lung cu metformină a fost asociat cu diminuarea absorbţiei vitaminei B12 care poate determina foarte rar un deficit de vitamina B12 semnificativ clinic (de exemplu, anemie megaloblastică). Categoriile de frecvenţă se bazează pe informaţii din Rezumatul Caracteristicilor Produsului disponibil în Uniunea Europeană (UE) pentru metformină.

Studiul TECOS privind siguranța cardiovasculară

Studiul care evaluează efectele cardiovasculare în urma administrării sitagliptinei (TECOS) a inclus 7332 pacienți cărora li s-a administrat sitagliptină, 100 mg zilnic (sau 50 mg zilnic dacă valoarea la momentul inițial a RFCe a fost ≥ 30 și < 50 ml/minut/1,73 m2 ), și 7339 pacienți tratați cu placebo din populația în intenție de tratament. Ambele tratamente au fost adăugate la schema terapeutică obișnuită care urmărește standardele regionale pentru valorile HbA1c și factorii de risc CV. Incidența globală a evenimentelor adverse grave la pacienții cărora li s-a administrat sitagliptină a fost similară cu cea în cazul pacienților care au utilizat placebo. În populația în intenție de tratament, printre pacienții care utilizau insulină și/sau o sulfoniluree la momentul inițial, incidența hipoglicemiei severe a fost de 2,7% la pacienții cărora li s-a administrat sitagliptină și 2,5% la pacienții cărora li s-a administrat placebo; printre pacienții care nu au utilizat insulină și/sau o sulfoniluree la momentul inițial, incidența hipoglicemiei severe a fost de 1% la pacienții tratați cu sitagliptină și 0,7% la pacienții tratați cu placebo. Incidența evenimentelor confirmate de apariție a pancreatitei a fost de 0,3% la pacienții cărora li s-a administrat sitagliptină și 0,2% la pacienții cărora li s-a administrat placebo.

Copii şi adolescenţi

În studiile clinice cu sitagliptină/metformină la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani cu diabet zaharat de tip 2, profilul reacţiilor adverse a fost, în general, comaprabil cu cel observat la adulţi. La pacienţii copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat sau nu tratament de fond cu insulină, administrarea sitagliptinei a fost asociată cu un risc crescut de hipoglicemie.

Întreruperea tratamentului

Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.

Prescriptori

Inițierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competență în diabet în baza protocolului terapeutic şi ghidului în vigoare, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare sau medicii de familie, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.